Extras din curs
1. Sistemul de învãþãmânt - concept, funcþii, structurã, tendinþe de evoluþie
Comentariu de bazã
Educaþia formalã ºi nonformalã este realizatã organizat, conform finalitãtilor sale, printr-un
ansamblu de institutii specializate, la nivel central sau al organizatiilor, comunitãtilor, cu structuri
la nivel de macrosistem sau microsistem.
Sistemul de învãtãmânt este componenta principalã a sistemului institutional al educatiei,
cuprinzând institutiile specifice, care realizeazã scopurile învãtãmântului (vezi Legea
învãtãmântului art. 3, 4), printr-un management axat pe coordonarea influentelor pedagogice
formale ºi nonformale.
În sens restrâns, sistemul de învãtãmânt cuprinde sistemul institutiilor ºcolare, pe care se
desfãºoarã specific procesul instructiv-educativ, cu prioritate între 3-18 ani, dar cu deschideri spre
educatia permanentã. În realizarea finalitãtilor sale, sistemul de învãtãmânt colaboreazã ºi cu alte
medii educationale: familia, organizatiile de copii ºi tineret, mass-media, biserica.
În orice societate, sistemul de învãtãmânt ca subsistem al sãu are ca functii:
- culturalã (formarea pentru asimilarea ºi dezvoltarea valorilor culturale);
- socialã (formarea pentru integrarea liberã în activitatea si viata socialã, pentru dezvoltarea
caracteristicilor societãtii contemporane);
- economicã (pregãtirea, formarea pentru integrare profesionalã creativã, pentru utilizarea
eficientã a resurselor implicate);
- umanã (formarea - dezvoltarea personalitãtii celui educat, instruit în mod echilibrat,
armonios, conform particularitãtilor individuale, la nivelul asteptãrilor proprii si sociale).
Structura sistemului de învãtãmânt românesc este reglementatã prin Legea
Învãtãmântului, nr. 84. 1995, 1999, dar recomandãm studiul ultimelor amendamente, hotãrâri ale
guvernului privind modernizãrile specifice (2003).
Tendintele sale de evolutie reflectã gradul în care el reflectã noile principii ale conceperii
educatiei, asteptãrile societãtii si ale indivizilor, dezvoltarea lumii contemporane, nivelul
cercetãrilor de stiintele implicate s.a.
- Sistemele de învãtãmânt înregistreazã urmãtoarele tendinte de evolutie:
- pregãtirea specialã a copiilor pentru ca „trecerea în învãtãmântul primar sã devinã
mai suplã";
- pregãtirea în conditii optime a „parcursului educativ" de la învãtãmântul primar la
cel secundar;
- prelungirea duratei învãtãmântului obligatoriu, pentru a asigura sanse egale tuturor
grupurilor sociale;
- multiplicarea si diversificarea învãtãmântului postobligatoriu;
- dezvoltarea învãtãmântului superior care sã echilibreze diversele specializãri;
- formarea tuturor cadrelor didactice la nivel universitar (3,4,5 ani);
Departamentul pentru Pregãtirea Personalului Didactic 2008
Modulul PSIHOPEDAGOGIC
PEDAGOGIE II
- asigurarea continuitãtii între formele de pregãtire profesionalã initialã si continuã.
(Ministerul Învãtãmântului, Învãtãmântul din alte tãri, 1990, Bucuresti, p. 7-21).
- Alte tendinte de evolutie a sistemelor moderne de învãtãmânt:
- cresterea rolului comunitãtilor locale si zonale în descentralizarea administrativã si
financiarã;
- formarea cadrelor didactice în functie de cerintele teritoriale de dezvoltare socioeconomicã;
- extinderea învãtãmântului prin colaborarea vârstei de scolarizare (5-6 ani) si
prelungirea vârstei obligatorii (16-18 ani);
- sporirea rolului evaluãrii formative, continue, fatã de evaluarea normativã,
standardizatã;
- dezvoltarea filierelor vocationale dupã absolvirea învãtãmântului general
obligatoriu;
- îmbunãtãtirea standardelor de calificare vocationalã prin învãtãmântul secundar
superior;
- proiectarea modularã a cursurilor în învãtãmântul liceal, profesional si superior;
- perfectionarea pregãtirii initiale si continue a cadrelor didactice.
- Articolul 15
1. Sistemul national de învãtãmânt este constitiut din ansamblul unitãtilor si
institutiilor de învãtãmânt de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a
activitãtii de instruire si educare.
2. Sistemul national de învãtãmânt cuprinde unitãti si institutii de învãtãmânt, de stat si
particulare.
3. învãtãmântul este organizat pe niveluri, asigurând coerenta si continuitatea instruirii
si educatiei, în concordantã cu particularitãtile de vârstã si individuale.
4. Sistemul national de învãtãmânt cuprinde:
a. învãtãmânt prescolar: grupa micã, mijlocie, mare, ca pregãtitoare pentru scoalã;
b. învãtãmânt primar: clasele I-1V;
c. învãtãmânt secundar:
I. învãtãmântul secundar inferior organizat în douã cicluri care se succed:
gimnaziu, clasele V-VIII si ciclul superior al liceului sau scoala de arte si
meserii, clasele IX-X:
II. învãtãmântul secundar superior: ciclul superior al liceului, clasele XIXII/
XII1;
d. învãtãmânt postliceal;
e. învãtãmânt superior: învãtãmânt universitar si învãtãmânt postuniversitar;
4.1 Sistemul national de învãtãmânt cuprinde si educatia permanentã.
5. Învãtãmântul prescolar, primar, secundar si postliceal formeazã învãtãmântul
preuniversitar. Ciclul inferior si ciclul superior al liceului formeazã învãtãmântul
liceal. ªcoala de arte si meserii si anul de completare formeazã învãtãmântul
profesional.
5.1 Învãtãmântul primar si secundar inferior formeazã învãtãmântul obligatoriu - (XXX,
legea învãtãmântului, nr. 84/1995, noua variantã privind modificarea acesteia -
aprilie 2003).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Problematica Sistemului Institutional si a Procesului de Invatamant.pdf