Relații Publice

I. Introducere în domeniul Relaţiilor Publice

I.1. Ce sunt relaţiile publice? *

Prima apariţie a noţiunii de „relaţii publice” s-a petrecut la jumătatea secolului al XIX lea în S.U.A., când, din motive practice, s-a conturat o nouă optică privind stabilirea şi menţinerea relaţiilor întreprinderilor producătoare cu publicul consumator.

Noua concepţie despre relaţia consumator-producător şi-a dovedit eficienţa şi s-a consolidat în sec. XX, materializându-se în numeroase „oficii de consilieri” în relaţii publice precum şi în servicii de relaţii publice. Pe la mijlocul secolului XX, concepţia şi serviciile de relaţii publice au pătruns în Europa (prin mijlocire franceză). În prezent, nu există instituţie, întreprindere sau firmă (care se respectă) să nu aibă propriul serviciu de „relaţii publice” („PUBLIC RELATIONS”).

Definirea termenului de „relaţii publice” a fost influenţată de poziţia pe care s-au situat diferiţi teoreticieni. Relaţiile publice au fost privite de către unii, din punct de vedere sociologic, filozofic, teoretic sau aplicativ ori din punct de vedere psihologic.

În mod frecvent, sintagma de „relaţii publice” este utilizată în sens impropriu de persoane care nu înţeleg, sau înţeleg foarte puţin semnificaţia ei. Mai grav este că, de nenumărate ori, expresia „relaţii cu publicul” apare sinonimă cu „relaţii publice”, deşi se referă şi exprimă activităţi total diferite.

În alte cazuri, relaţiile publice sunt confundate cu marketingul, cu publicitatea, cu propaganda, cu manipularea. De exemplu, publicitatea urmăreşte, în mod expres, formarea, menţinerea şi dezvoltarea unei „clientele”, pe când relaţiile publice vizează crearea unui climat de încredere în rândul publicului şi al propriului personal, precum şi susţinerea propriei activităţi în vederea dezvoltării (respectivei întreprinderi, firme sau instituţii).

În activitatea relaţiilor publice se doreşte informarea obiectivă a publicului şi nu sugestionarea lui. Din acest motiv spunem că, prin relaţiile publice se popularizează o firmă iar prin publicitate, un produs al firmei respective.

[Deci, prin conţinutul lor, relaţiile publice sunt mai ales sociale, iar cele publicitare sunt mai ales comerciale].

Există un număr foarte mare de definiţii (peste 1000) date noţiunii de “relaţii publice”, pentru că există o mare varietate de moduri de a înţelege şi explica domeniul relaţiilor publice. Aceasta pentru că activităţile de relaţii publice se desfăşoară în domenii foarte diverse, care implică modalităţi de lucru diversificate şi obiective dintre cele mai diferite. Astfel, relaţiile publice sunt practicate în şi pentru instituţii guvernamentale, dar şi pentru organizaţii neguvernamentale; pentru instituţii bancare, pentru instituţii educaţionale, pentru instituţii culturale etc.; pentru instituţii care urmăresc profitul dar şi pentru organizaţii non profit. Toate aceste instituţii şi organizaţii pot avea obiective diferite: de la persuadare publicului în favoarea unei organizaţii, până la forţarea organizaţiei să îşi schimbe atitudinea faţă de public; de la sprijinirea funcţionării democratice a unei societăţi, până la promovarea intereselor unei firme sau a unei personalităţi.

Selectând şi sintetizând numeroasele definiţii care au fost date sintagmei de “relaţii publice” specialiştii în domeniu au emis în anul 1976, următoarea sinteză:

Relaţiile publice

1) sunt funcţia managerială distinctivă, care ajută la:

• stabilirea şi menţinerea unor limite reciproce de comunicare;

• la acceptarea reciprocă;

• la cooperarea dintre o organizaţie şi publicul ei.

2) implicămanagementul problemelor ajutând managerii să fie informaţi asupra opiniei publice şi să răspundă cererilor opiniei publice;

3) definesc şi accentuează obligaţiile conducătorilor (managerilor) de a servi interesului public;

4) servesc ca sistem de avertizare care ajută managerii să anticipeze tendinţele mediului;

5) folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea şi comunicarea, bazate pe principii etice.