Timpul Liber și Calitatea Vieții

Pe măsură ce lumea modernă şi-a îmbogăţit dimensiunile vieţii cotidiene, a conştientizat tot mai mult timpul liber ca resursă existenţială cu rol în calitatea vieţii.

În epocile premoderne, timpul liber era localizat în zilele de sărbători religioase şi în zilele de odihnă stabilite pe baza religiei (duminica la creştini, sâmbăta la evrei etc.).

Schimbarea naturii, structurii şi organizării muncii moderne neagricole şi implicit schimbările concepţiei despre muncă au extins timpul liber. În contextul general ale urbanizării treptate a vieţii moderne, durata muncii a fost limitată convenţional şi a fost redusă sub presiunea acţiunilor revendicative ale organizaţiilor profesionale, sindicale şi politice, ceea ce a dus la creşterea mărimii segmentului de timp liber. Este un timp liber complementar timpului de muncă rezultat din reorganizarea muncii, implicit din scăderea timpului de muncă. În această ipostază, timpul liber are funcţia de odihnă.

Treptat, la schimbarea concepţiei despre muncă se adaugă schimbarea concepţiei despre viaţă, ceea ce a avut profunde implicaţii profunde în sfera vieţii extraprofesionale. Timpul liber devine un segment al vieţii cu relativă autonomie, dobândind funcţii suplimentare. Circulaţia ideilor şi a normelor specifice viaţii moderne, sprijinită de mijloacele de comunicare în masă, face ca această perspectivă să fie adoptată de tot mai mulţi indivizi.

În analiza de faţă adoptăm perspectiva timpului liber ca segment de timp cu relativă autonomie, cu rol important în calitatea vieţii. Timpul liber este în egală măsură rezultat al transformării altor segmente de viaţă şi factor determinant al transformărilor concepţiei despre viaţă, o dată ce acest segment de viaţă a fost ,,descoperit” şi a început să fie consumat conform preferinţelor şi necesităţilor fiecăruia, după eliberarea de orice angajament. În funcţie de tipul de societate, variază raportul dintre ipostaza de timp liber rezultat al unor transformări şi cea de timp liber determinant al unor transformări. Rămâne valabil faptul că rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde de importanţa acordată lui în raport cu natura, mărimea şi dificultatea obligaţiilor profesionale, cu modul în care individul face faţă acestora şi cu nevoia resimţită mai mult sau mai puţin intens de a avea timp liber. Dar rolul timpului liber în calitatea vieţii depinde şi de sistemul de valori de viaţă.

1. TIMPUL LIBER – DEFINIRE, FUNCŢII, DELIMITARE (COMPONENTE)

În analiza ce urmează vom folosi definiţia dată de Dumazedier timpului liber: acel segment de timp în care fiecare individ are anumite preocupări cărora se consacră benevol, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, familiale şi sociale. Aceste preocupări au trei funcţii: odihnă (destindere), distracţie şi dezvoltarea personalităţii. Funcţia de odihnă, destindere, implică eliberarea de oboseală, distracţia ,,ne eliberează mai cu seamă de plictis” iar dezvoltarea personalităţii presupune eliberarea de ,,automatismele gândirii şi acţiunii cotidiene”. Timpul liber ,,permite o participare socială mai largă, mai liberă şi o cultivare dezinteresată a corpului, a sensibilităţii, a raţiunii, dincolo de formaţia practică şi tehnică”, ,,oferă noi posibilităţi de integrare voluntară în viaţa grupurilor recreative, culturale, sociale”. De asemenea, timpul liber ,,permite dezvoltarea liberă a aptitudinilor dobândite în şcoală, dar mereu depăşite de evoluţia continuă şi complexă a societăţii”, ,,incită la adoptarea unor atitudini active în procesul folosirii diferitelor surse de informare tradiţională sau modernă (presă, radio, televiziune)”.

,,Aceste trei funcţii sunt solidare. Ele sunt strâns legate una de alta chiar şi atunci când sunt în opoziţie una faţă de cealaltă. De fapt, aceste funcţiuni există în grade variabile în toate situaţiile, pentru toate fiinţele”. Pentru o nuanţare suplimentară a celor afirmate de Dumazedier, adăugăm faptul că, în funcţie de o serie de caracteristici ale individului, una sau alta dintre funcţiuni dobândeşte o importanţă mai mare sau chiar dominantă, precum şi o percepţie subiectivă specifică. Spre exemplu, pentru unii destinderea este asociată aproape exclusiv cu înlăturarea oboselii, deci cu odihna, iar pentru alţii destinderea este asociată, la nivelul percepţiei subiective , cu distracţia. Distracţia este pentru unii mai mult decât eliberarea de plictis, este o destindere şi/sau bucuria vieţii trăite prin eliberarea de preocupările majore ale vieţii, este posibilitatea de stabilire, menţinere sau lărgire a relaţiilor cu semenii.

1.1. Delimitarea timpului liber ridică cel puţin două probleme: definirea ,,obligaţiilor profesionale” şi determinarea specificului ,,obligaţiilor profesionale şi familiale” ale diferitelor segmente de populaţie.

Necesitatea adaptării formulei ,,obligaţii profesionale” este generată de existenţa în realitate a unei multitudini de situaţii: acelea în care ,,obligaţiile profesionale” sunt bine determinate atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi din punct de vedere