Extras din curs

Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus în mod inevitabil la o sporire însemnată a volumului de date, care tind să aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale în aceeaşi măsură în care creşte continuu nevoia de informaţie.

2.1 STRUCTURAREA ŞI ORGANIZAREA DATELOR ÎN SISTEMELE INFORMATICE

Orice organism economic se confruntă cu un volum mare de date, supus unor prelucrări relativ simple, dar cu un caracter repetitiv şi cu o frecvenţă mare. În acelaşi timp datele se caracterizează printr-o structură uniformă rezultată din structura documentelor primare specifice operaţiilor economice. Toate acestea reprezintă, de fapt, restricţii în activitatea de structurare şi organizare a datelor economice în sistemele informatice.

2.1.1 Concepte utilizate în organizarea datelor

Organizarea datelor reprezintă procesul de identificare, definire, structurare şi memorare a datelor.

O bună organizare a datelor impune folosirea unor structuri care să permită o prelucrare raţională cu un cost cât mai redus. Toate structurile de date care au aceiaşi organizare şi sunt supuse aceloraşi operaţii formează un anumit tip de structură de date. Pentru specificul activităţilor economice fiecare nivel de abstractizare implică: date elementare şi date structurate.

Noţiunea de dată elementară se referă la mulţimea ordonată şi finită de valori, de un anumit tip, asupra cărora se pot efectua operaţii.

Datele elementare pot fi de următoarele tipuri:

- numeric - care includ numerele întregi, reale şi complexe şi asupra cărora se pot realiza operaţii de adunare, scădere, etc.;

- logic (boolean) - folosite pentru precizarea valorilor /stărilor de adevăr (TRUE, YES) sau neadevăr (FALSE, NO); asupra acestora se pot efectua operaţii logice: AND, OR, NOT;

- caracter - care conţin o mulţime de caractere alfanumerice, în cadrul acestora putându-se defini operaţii de concatenare, ordonare etc.;

- pointer - care conţin adrese către alte date elementare; un pointer are ca valoare o adresă de memorie la care se află o altă valoare, cea referită; tipurile de pointeri sunt “legate”, chiar la compilare, de tipurile valorilor referite;

- etichetă /referinţă - care conţin valori ce localizează instrucţiuni în programe.

Toate aceste tipuri de date sunt elemente indivizibile ale limbajelor de programare, iar structura lor internă, nu este accesibilă programatorului.

Datele structurate sunt colecţii de date elementare care, într-un anumit sens, sunt în relaţii unele cu altele. Natura relaţiei se stabileşte la crearea structurii şi poate diferi în funcţie de nivelurile de abstractizare.Cele mai utilizate date structurate sunt:articolul; fişierul; tabloul; lista.

Articolul este o structură de tip arborescent ale cărui câmpuri (câmpul reprezentând o mărime ce poate lua valori diferite dintr-o multitudine de valori posibile, face excepţie câmpul boolean care poate lua doar două valori.) sunt descendenţii rădăcinii (nivelul 1), subcâmpurile sunt descendenţii câmpurilor (nivelul 2) ş.a.m.d.

Câmpurile unui articol pot fi date elementare sau grupuri de date de diverse tipuri. În principiu fiecare câmp sau subcâmp se defineşte prin următoarele elemente /caracteristici: nume - un cod unic de identificare; tip - natura datei; lungime - numărul total de caractere; parte zecimală - specifică numai pentru datele numerice.

De exemplu, articolul PRODUSE poate avea în structura următoarele câmpuri: COD, DENUMIRE, PRET, STOC.

PRODUSE

Nume câmp

Tip Lungime Parte zecimală

COD N 5 0

DENUMIRE C 10

PREŢ N 9 2

STOC N 8 3

Fişierul este o structură de date omogene din punct de vedere a semnificaţiilor şi a cerinţelor de prelucrare, înregistrate pe un suport şi care pot fi exploatate individual.?????

Tabloul este o colecţie de date de acelaşi tip, aranjate într-o structură rectangulară, cu una sau mai multe dimensiuni. Tablourile cu o dimensiune se numesc vectori, iar cele cu mai multe dimensiuni se numesc matrici sau masive. Pentru fiecare dimensiune se asociază un indice ale cărui valori sunt folosite pentru referirea elementelor tabloului. Tablourile diferă între ele prin: numărul dimensiunilor; tipul indicilor ;tipul de bază, adică tipul comun al elementelor.

Exemplu: Tabloul T (i1, i2...ik), unde k reprezintă numărul de dimensiuni, iar i1, i2....ik sunt elementele tabloului T.

În FOXPRO declararea unui tablou poate fi realizată cu următoarea secvenţă de program:

DIMENSION V(10) ( defineşte vectorul V cu 10 elemente numerotate de 1 la 10)

DIMENSION M(2,4) (defineşte matricea M cu 2 linii şi 4 coloane)

DIMENSION V(3), M(5,10) (defineşte vectorul V cu 3 elemente şi matricea M cu 5 linii şi 10 coloane)

Lista este o secvenţă finită de elemente care pot fi date elementare sau date structurate de orice tip. Ele sunt folosite pentru realizarea unor structuri de date dinamice, cu precădere în domeniul inteligenţei artificiale, în modelarea matematică etc.

În funcţie de modul de parcurgere a listelor şi de operaţiunile care se pot efectua se întâlnesc: liste liniare; liste bidirecţionale; liste circulare /inelare; liste ramificate şi de înlănţuire a elementelor.

Ne oprim în continuare doar asupra structurilor de tip listă folosite în organizarea bazelor de date. Acestea pot fi: structuri simple; structuri ierarhice ; structuri de tip reţea; structuri relaţionale.

Structura simplă. În cadrul acestei structuri toate articolele sunt egale ca importanţă şi sunt ordonate printr-o legătură simplă prin utilizarea de pointeri. Pointerul este un element de dată dintr-un articol care identifică locaţia de memorie a unui alt articol aflat în legătură logică cu primul. Această structură este similară organizării articolelor în fişierele secvenţiale având aceleaşi avantaje şi dezavantaje(fig. nr. 2.1.)