Elementele Procesului de Comunicare

Emitatorul este un individ, un grup sau o institutie care poseda o informatie mai bine structurata decat receptorul; presupune o stare de spirit (motivatie). Presupune un scop explicit si un scop implicit (motivul transmiterii mesajului).

Raven si French au stabilit bazele puterii sau influentei utile in analiza emitatorului, ca parte a comunicarii.

Acestea sunt:

1. Puterea compensatoare: este puterea a carei baza este constituita de abilitatea de a rasplati

2. Puterea coercitiva: in cazul puterii coercitive, receptorul se asteapta sa fie sanctionat de catre emitator, daca nu se conformeaza incercarii de influenta a acestuia.

3. Puterea referentiala: presupunem ca receptorul se identifica cu emitatorul, iar emitatorul este o persoana sau un grup de prestigiu si constituie un model de referinta pt emitator.

4. Puterea legitima: presupunem ca ambele parti inteleg situatia unor norme care trebuie respectate.

5. Puterea expertului: specifica atribuirea de cunostinte superioare emitatorului, care au impact asupra structurii cognitive a receptorului.

6. Puterea informationala: se refera la posedarea unei dinamici comunicationale fundamentale

7. Puterea de conexiune: este caracterizata de numarul de relationari apropiate pe care o persoana le are cu ceilalti.

Exista doua tipuri de conflicte presupuse de rolul de emitator

1. Conflictul de introemitere -> atunci cand emitatorul trebuie sa transmita mesaje difeerite in dezacord cu setul sau perceptive.

2. Conflictul de interemitere -> in care mesajele si presiunile de la unul dintre rolurile de emitator sunt in opozitie cu mesajele de la unul sau mai multi alti emitatori.

Receptorul este un individ, un grup sau o institutie, carora le este adresat mesajul sau intra in posesia lui in mod intamplator. Receptorii primesc mesajul intr-un mod constient sau subliminal.

La formularea mesajului de catre emitator in relatie directa cu receptorul, trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:

- Obiectivele

- Tipul

- Forma comunicarii

- Organizarea mesajului dupa:

- Modelul rezolvarii de problem

- Modelul temporal

- Modelul subiectului

Dupa tipul de ascultare al mesajului putem distinge:

- Ascultare pentru aflarea de informatii

- Ascultare critica

- Ascultare reflexiva (cererea de informatii suplimentare)

- Ascultarea pentru divertisment

Exista patru tipuri de reactii la modul cum a fost formulat, organizat si transmis mesajul:

1. Reactia adaptativa: reprezinta modul in care repceptorul reactioneaza in vederea maximizarii, recompense si minimalizarii pedepsei.

2. Reactia ego-defensiva: se refera la tendinta indivizilor de a incerca sa mentina o imagine de sine acceptabila, favorabila si in accord cu imagine ape care o au ceilalti despre ei.

3. Reactia expresiv-valorica: presupune ca atitudinile care exprima valori dau claritate imaginii de sine si dar o si modeleaza pe aceasta mai aproape de ceea ce ne dorim.

4. Reactia cognitive: se refera la nevoia oamenilor de a da sens evenimentelor care ne afecteaza in mod direct si de a avea un cadru de referinta coerent si stabil.

Mesajul presupune un mosaic de observatii, obiective, judecati de valoare care privesc informatiile si trairile personale.

Redundant defineste ceea ce este predictibil sau conversational intr-un mesaj.

Tipuri de redundante:

- Necesara – volumul minim de informatii care mentin comunicarea

- Acceptata – volumul optim de informative care nuanteaza intelesul mesajului si nu este atat de mare incat sa impiedice comunicarea

- Superflua – volumul de informatii este atat de mare incat comunicarea este impiedicata