Extras din curs

Aspecte generale

Riscul natural a fost definit de unii geologi şi geografi ca pericol potenţial de producere a unui eveniment natural cu efecte nefavorabile, în acest sens fiind aproape sinonim cu termenul de hazard natural. Însă termenul de risc natural pentru activitatea turistică are o accepţiune mai largă decât în cadrul geografiei fizice. Se referă atât la unele elemente naturale existente în mod obişnuit într-o regiune, dar care pot afecta pe cei care intră în contact cu acestea în decursul activităţilor turistice, cît şi la evenimentele naturale aleatorii, întâmplătoare, care perturbă desfăşurarea activităţilor turistice sau care produc disconfort, vătămări corporale, afectează sănătatea şi în cazuri extreme pun în pericol viaţa turiştilor. Managementul riscului, conform definiţiei date de Oficiul Naţiunilor Unite pentru recuperarea după dezastre este procesul public de evaluare-recunoaştere şi acceptare a existenţei unui risc, de luare a deciziilor şi de aplicare a măsurilor necesare pentru a-l evita sau pentru a-l reduce la nivele acceptabile prin reglementări şi prin întreprindere de acţiuni adecvate.

Hazardele naturale sunt fenomene potenţial dăunătoare societăţii, declanşate de manifestări extreme ale unor procese naturale (Bălteanu, Şerban, 2005). Apariţia lor este probabilă într-un areal şi într-un interval larg de timp, dar aleatorie (alea=lat. zaruri), imprevizibilă ca dată exactă. Influenţează activitatea turistică direct, uneori cu efecte foarte grave dar şi indirect, prin reducerea drastică a numărului de turişti în zonele de risc, mai ales în intervalul imediat următor producerii unui eveniment cu caracter catastrofal. Pot fi simple sau se pot combina, rezultând lanţuri de hazarde, în cascadă, cu efecte multiple. În linii mari se disting următoarele categorii principale de hazarde naturale:

1. Climatice

valuri de frig

viscole şi căderi abundente de zăpadă

polei

ceaţă

secete

grindină

descărcări electrice

valuri de căldură

furtuni, uragane, tornade

2. Geologice- geomorfologice

avalanşe

prăbuşiri

alunecări de teren şi curgeri noroioase

hazarde endogene: cutremure şi erupţii vulcanice

astrofizice (căderea meteoriţilor)

3.Hidrologice

inundaţii de mare amploare

vârtejuri sau trombe de apă

iceberguri

tsunami

4. Incendii de vegetaţie

5. Biologice (epidemii, invazii de insecte sau rozătoare, etc)

Adesea mai mulţi factori acţionează concomitent, turiştii resimţind acţiunea combinată a acestora. De exemplu o răcire bruscă a vremii la munte poate fi însoţită de ceaţă sau de vânturi puternice; furtunile măresc riscul de inundaţii, erupţiile vulcanice pot fi însoţite de mişcări seismice, cutremurele pot declanşa alunecări de teren sau ruperi de baraje urmate de inundaţii, valurile de căldură pot fi corelate cu ample incendii de pădure.

După efecte se disting:

- hazarde cu efecte reduse, care produc pagube minore, putând fi gestionate de autorităţile locale;

- hazarde cu efecte severe, care produc perturbări ale activităţilor curente, pagube importante, se pot solda cu răniri de persoane şi necesită intervenţia formaţiunilor de protecţie civilă şi a altor organisme specializate;

- dezastre (catastrofe) care produc perturbarea serioasă sau întreruperea activităţilor curente şi generează pierderi de vieţi omeneşti, mari pagube materiale şi afectează calitatea mediului. Depăşesc capacitatea societăţii respective de a rezolva situaţia cu mijloace proprii, fiind necesare intervenţii şi ajutoare la nivel naţional şi chiar internaţional. După Bălteanu şi Şerban (2005), un hazard este calificat drept dezastru dacă se înregistrează cel puţin zece decese sau 50 de persoane rănite şi pierderi materiale de peste un milion de dolari.

În activitatea turistică hazardele naturale sunt cele care afectează masiv infrastructura, bunurile turiştilor sau produc efecte directe asupra turiştilor (panică, evacuare în condiţii precare, vătămări corporale, pierderi de vieţi omeneşti). Caracterul de dezastru al unui hazard natural este legat şi de caracteristicile elementelor expuse riscului (regiune şi perioadă cu activitate turistică intensă, activităţi recreative care se desfăşoară în zone de risc, tabere de corturi sau alte adăposturi improvizate care nu oferă un grad de protecţie ridicat contra intemperiilor) şi de gradul de vulnerabilitate al unei regiuni. Depinde de totalitatea relaţiilor dintr-un anumit context social care, în combinaţie cu forţele mediului, produc un dezastru: infrastructură deficitară sau prost realizată, cu grad scăzut de rezistenţă (de exemplu baraje care cedează la suprasolicitare), lipsa unor sisteme eficiente de avertizare şi a mijloacelor de evacuare rapidă, lipsa de personal calificat pentru acordarea primului ajutor, clădiri, campinguri sau tabere de corturi amplasate în locuri neadecvate (terenuri inundabile, locuri expuse la avalanşe etc), construcţii care nu respectă normele de protecţie antiseismică.

Pentru reducerea efectelor hazardelor naturale asupra turiştilor, înainte de iniţierea unei activităţi turistice se apelează la datele serviciilor de prognoză.