Contractul de Societate

Introducere

Procedura de constituire a societății comerciale cuprinde ansamblul formalităților și regulilor ce trebuiesc respectate cu ocazia înființării unei societăți comerciale. Societatea comercială este, în esență, un contract și, de asemenea, o persoană juridică. La baza constituirii oricărei societăți comerciale se află voința asociaților, manifestată în condițiile legii. Asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfășoare o activitate comercială și să împartă beneficiile. Fundamentul societății comerciale îl reprezintă actul constitutiv.

Pentru a putea analiza contractul de societate comercială și a stabili regimul său juridic este imperios necesar ca, în prealabil, să determinăm legea aplicabilă acestuia, adică legea care-i va cârmui condițiile de validitate și efectele. Iar cum efectul cel mai semnificativ al contractului de societate comercială constă în crearea premiselor necesare pentru nașterea societății a cărei înființare se urmărește, rezultă în mod logic că legea aplicabilă acestui contract va reglementa atât natura, cât și regimul juridic al societății la a cărei temelie stă.

Orice societate trebuie în mod necesar să fie supusă, în privința statutului ei organic, legii unei anumite țări. O societate nu poate exista în mod valabil dacă nu este regulat constituită în raport cu legea sub imperiul căreia a fost înființată și nu-și poate exercita activitatea (activitate ce presupune încheierea de acte juridice) dacă nu dispune de organe de administrare și reprezentare, a căror constituire și funcționare depinde, de asemenea, de legea aplicabilă statutului său personal. Pentru a cunoaște această lege este necesar să stabilim, în prealabil, naționalitatea societății.

Concepția care s-a bucurat de cea mai largă audiență este cea a sediului social. În această concepție, societatea va avea naționalitatea țării în care și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Aceeași soluție rezultă și din art. 1 alin 2 al Legii 31/1990 privind societățile comerciale: “Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”

Așadar, societatea comercială dobândește personalitate juridică prin îndeplinirea unor formalități cerute de lege. Trebuie avut în vedere faptul că în cadrul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, întâlnim cinci tipuri de societăți, de care trebuie să se țină cont o dată cu întocmirea documentelor de înființare, pentru a putea înființa una din tipurile de societăți dorite. Legea 31/1990 modificată prin OUG 37/2011 prevede că, “în vederea desfășurării unor activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea prezentei legi”.

Întrucât odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil (NCC), Codul Comercial a fost abrogat, intenția NCC fiind aceea de a reuni dreptul comercial (precum și celelalte ramuri de drept privat), într-o singură ramură de drept, NCC constituie dreptul comun al societăţilor comerciale, numite, mai nou, societăţi speciale. NCC dispune în art. 2 alin. 1 că “dispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.” Totuși art 2. alin. 2 declară că NCC este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale. Așadar, ori de câte ori norma specială nu dispune (în cazul societăților comerciale, Legea nr. 31/1990) se aplică în subsidiar sau în completare regulile din Codul Civil.

Potrivit noilor reglementări, societăţile se împart în simple (civile) şi speciale. Societăţile simple sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv în condiţiile Codului Civil. Societăţile speciale sunt toate celelalte societăţi, constituite, tot în baza unui contract de societate, însă în vederea exercitării unor activităţi economice sau diverse profesii, reglementate prin legi speciale, cum ar fi Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, bazată pe un control prealabil judiciar de legalitate. Așadar, una dintre schimbările fundamentale pe care le aduce noul Cod Civil este unificarea regimului juridic pentru contractele civile şi cele comerciale, cu toate frecvent întâlnite în practică, au primit o formă, cu indicarea drepturilor şi a obligaţiilor corespunzătoare.

. Punctul de plecare în constituirea unei societăți comerciale este întocmirea actului sau actelor constitutive ale viitoarei societăți. Actele constitutive sunt diferite, în funcție de forma juridică a societății. Astfel, în cazul societății în nume colectiv și a societății în comandită simplă se va întocmi contractul de societate iar în cazul societății pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și a societății cu răspundere limitată, atât contract de societate cât și statut.

Capitolul 1

Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de societate comercială

1.1. Noţiunea contractului de societate comercială

Potrivit primului alineat al art. 5 din Legea societăților comerciale, actul constitutiv poate fi reprezentat de unul sau mai multe înscrisuri cu semnificație și conținut juridic diferit, criteriul de distincție constituindu-l forma juridică a societății pentru care au optat asociații. Contractul de societate este modelul originar, prototipul actului constitutiv al oricărei societăți comerciale, în timp ce statutul, este doar un act dezvoltător al contractului de societate. Ele diferă atât ca funcție cât și sub aspectul conținutului: contractul de societate este actul prin care se constituie societatea comercială iar statutul este actul care cuprinde regulile potrivit cărora este organizată și funcționează societatea. În lipsa unor distincții legale clare între aceste două documente, din cauza confuziei create, legiuitorul a promovat o concepție unificatoare cu privire la rolul acestora, stabiliind că ele pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Aceeași denumire o poate avea numai statutul sau numai contractul de societate, atunci când legea nu prevede obligația întocmirii ambelor documente.

Conchidem că actul constitutiv va putea fi încheiat în trei forme juridice:

-fie sub forma a două acte juridice separate (contract de societate și statut) constatate prin două înscrisuri distincte, care pot fi numite împreună act constitutiv;

-fie sub forma a două acte distincte, încheiate însă sub forma unui înscris unic, numit act constitutiv;

-fie sub forma unui singur act juridic, creat prin contopirea contractului și statutului, numit act constitutiv, conținut într-un singur înscris.