Rolul Instituțiilor de Învățământ Superior în Inserția Tinerilor pe Piața Muncii

INTRODUCERE

Lucrarea ”Rolul instituţiilor de învăţământ superior în integrarea tinerilor pe piaţa muncii” a fost concepută plecând de la interesul actual pentru educaţia şi formarea profesională a studenţilor şi absolvenţilor de învăţământ superior, interes ce rezidă în proiectarea unor programe naţionale şi internaţionale şi implementarea politicilor educaţionale, al căror scop este de a pregăti tinerii pentru o piaţă a muncii în continuă transformare, preocupată nu atât de cantitatea forţei de muncă, cât mai ales de calitatea acesteia.

Orice societate are la bază activităţi ce implică două sfere: cea economică şi cea socială, la acestea adăugându-se şi sfera politică, cu rol în definirea şi luarea deciziilor cu privire la acele probleme ce vizează latura socială, şi în care trebuie să intervină prin intermediul pârghiilor economice.

La baza legăturii dintre economic şi social se află omul, orice activitate socio-economică implică individul, care prin intermediul muncii sale acţionează în cadrul activităţii economice asupra resurselor pentru a obţine bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor. Acţiunea individului în cadrul unei economii este foarte valoroasă, şi de aceea abordarea socială a problemelor este importantă pentru concilierea diverselor interese ale numeroaselor categorii şi grupuri sociale, în vederea realizării progresului general.

Individul, contribuie alături de factorul economic la dezvoltarea societăţii, între factorul uman şi cel economic existând o relaţie de interdependenţă, împreună contribuind la creşterea eficienţei de ansamblu a economiei şi, implicit, la creşterea bunăstării sociale.

Tranziţia de la şcoală la viaţa activă a devenit în ultimele decenii un subiect deosebit de interesant pentru specialiştii în politici de ocupare a forţei de muncă, dar şi pentru celelalte medii. Dezvoltarea noilor tehnologii, globalizarea, schimbările demografice, sunt factori ce conduc la modificări substanţiale în ceea ce priveşte tranziţia de la şcoală la viaţa activă a tinerilor. Toate acestea au creat probleme economice şi sociale ce se cer a fi rezolvate de specialişti, ce trebuie să se orienteze către acele politici ce vizează tinerii şi nevoile acestora: protecţie, educaţie, loc de muncă stabil, locuinţă etc., integrarea socială a acestora nerealizându-se decât prin efortul integrat al autorităţilor şi al specialiştilor.

Lucrarea începe prin realizarea unei analize a pieţei forţei de muncă, prezentând date statistice din statele membre ale U.E., dar şi din România, diferenţele de procente în privinţa ratei şomajului, a ratei de angajare pe vârste şi niveluri de studii, pentru a crea o viziune de ansamblu cu privire la realitatea existentă pe piaţa muncii, la cauzele ce conduc la aceste diferenţe, dar mai ales la rolul pe care îl are formarea prin educaţie în stabilirea acestor procente.

Se oferă o perspectivă de ansamblu asupra sistemului de învăţământ românesc, un sistem în continuu proces de reformă, dar şi a altor 4 sisteme de învăţământ din următoarele state europene: Germania, Franţa, Suedia şi Finlanda; Germania, stat cu un sistem de învăţământ dual, preocupat de formarea practică a tinerilor; Franţa - cu un sistem de formare ce se axează pe dezvoltarea cunoştinţelor teoretice; şi sistemele de învăţământ performante ale Suediei şi Finlandei, asemănătoare din punct de vedere al structurii şi al preocupării pentru formarea tinerilor.

Necesitatea comunicării dintre instituţiile de învăţământ superior şi reprezentanţi ai angajatorilor pentru a găsi soluţii favorabile inserţiei eficiente pe piaţa muncii a absolvenţilor reprezintă un alt punct atins în prima parte a lucrării. Adaptarea programelor de studii la cerinţele pieţei este imperioasă în condiţiile în care piaţa cere personal compatibil cu domeniul de activitate al companiilor. Mediul competitiv în care studentul, respectiv absolventul de învăţământ superior urmează să activeze, impune nu numai asimilarea unor cunoştinţe teoretice, dar şi a unora practice, armonizarea acestora contribuind nu doar la performanţe individuale, ci şi la creşterea productivităţii şi performanţei economice a instituţiei în care noul angajat activează, consecinţele fiind, de altfel, importante şi pentru dezvoltarea societăţii în ansamblu.

Implicarea instituţiilor de învăţământ superior în tranziţia studentului la piaţa muncii se realizează şi prin intermediul Centrelor de informare, orientare şi consiliere profesională. Introduse relativ recent în instituţiile de învăţământ superior din România, Centrele de informare, orientare şi consiliere în carieră nu au ajuns încă la standardele de calitate dorite de organismele externe, însă, cu eforturi susţinute din partea autorităţilor, a instituţiilor de învăţământ, a angajatorilor şi a studenţilor, în viitor se pot crea structuri eficiente şi durabile.

Tranziţia de la şcoală la locul de muncă este o experienţă dificilă, care implică o schimbare semnificativă. Teoria şi practica indică faptul că tranziţia începe înainte de intrarea efectivă pe piaţa muncii, această perioadă fiind critică pentru cei în cauză, fie ei studenţi sau absolvenţi. Având în vedere că intrarea cu succes pe piaţa forţei de muncă este în mare măsură asociată unor experienţe şi cunoştinţe acumulate anterior angajării, consilierii de carieră pot juca un rol important în pregătirea studenţilor pentru procesul de tranziţie.

Importantă în tranziţia de la universitate la viaţa activă este cunoaşterea prealabilă a mediului organizaţional, deoarece în momentul angajării tinerii trec la o altă cultură, se produc schimbări care, dacă aceştia nu sunt pregătiţi, pot afecta traseul, evoluţia în instituţia respectivă. Cunoaşterea culturii dintr-o organizaţie, pentru a vedea care este starea studentului, cum relaţionează, este extrem de importantă pentru alegerea pe care o va face în momentul aplicării la o companie. Ajutorul studentului poate veni din partea instituţiilor de învăţământ superior, prin centrele de consiliere în carieră.