Sistemul de Operare Windows 7

Definirea sistemelor de operare. Generalități.

Un sistem de operare este un sistem de programe care coordonează toate activitătile de calcul ce se desfăşoară într-un SC pentru execuţia programelor utilizatorilor folosind eficient resursele SC (memoria, mP, dispozitivele I/O).

Funcţii generale:

ˇ comandă şi controlează execuţia programelor utilizatorilor;

ˇ iniţializează sistemul de calcul şi verifică starea resurselor SC;

ˇ comandă şi controlează activitatea dispozitivelor I/O;

ˇ formatează HD (hard disk) şi FD (floppy disk);

ˇ prelucrează şi modifică starea fişierelor şi programelor;

ˇ asigură un sistem de protecţie a datelor şi programelor;

ˇ defineşte structura sistemului de fişiere;

ˇ gestionează (asigură partajarea) resurselor SC.

SO - sistemul de operare este o colecţie de programe (sistem de programe) ce are un nucleu şi care se încarcă de pe HD în memoria internă la pornirea SC şi realizează interfaţa dintre utilizator şi dispozitivele I/O, defineşte structura sistemului de fişiere şi gestionează resursele SC în scopul executării programelor aplicative ale utilizatorilor.

Pentru a înţelege rolul important al sistemului de operare, prezentăm schema următoare:

Componentele SO :

ˇ Nucleu - realizează servicii pentru legătura cu rutinele BIOS şi legătura cu cerinţele programelor utilizatorilor (această componentă se încarcă de pe HD în memoria internă odată cu iniţializarea SC);

ˇ Comenzi/Programe utilitare - realizează servicii pentru utilizarea eficientă a resurselor SC ( aceste servicii sunt oferite utilizatorului în orice moment în funcţie de scopurile sale).

2 Dezvoltarea sistemelor de operare

Iniţial, drept succesor pentru Windows XP şi Windows Server 2003 a fost planificată o versiune de Windows numită intern "Blackcomb". Caracteristicile majore ale lui Blackcomb sunt căutarea şi interogarea mai eficientă a datelor precum şi un sistem avansat de stocare pe discul dur (sistem de fişiere) numit WinFS. Blackcomb a înaintat însă mai încet decât prevăzut; de aceea pentru anul 2003 a fost anunţată suplimentar o versiune intermediară numită „Longhorn”, pusă pe piaţă mai târziu sub numele Windows Vista. Până la mijlocul anului 2003 Longhorn a atins câteva dintre caracteristicile prevăzute iniţial doar pentru Blackcomb. După ce trei viruşi majori au profitat de greşelile din sistemele de operare Windows într-o scurtă perioadă de timp, în anul 2003 Microsoft a schimbat priorităţile de dezvoltare, oprind dezvoltarea Longhorn-ului în favoarea dezvoltării de noi pachete service pack pentru Windows XP şi Windows Server 2003. Dezvoltarea Longhorn-ului (Vista) a fost repornită abia în septembrie 2004.

La începutul anului 2006 numele de cod „Blackcomb" a fost schimbat în „Vienna”, şi în 2007 schimbat din nou în "Windows 7". În 2008 Microsoft a anunţat că Windows 7 va fi, de asemenea, şi denumirea oficială a noului sistem de operare. Primul release extern pentru partenerii la testări (nu pentru vânzare) a apărut în ianuarie 2008 şi s-a numit Milestone 1 (build 6519).

Într-un interviu cu revista Newsweek Bill Gates a afirmat că următoarea versiune de Windows va îndeplini mai bine dorinţele utilizatorilor. Mai târziu el a declarat că Windows 7 se va concentra şi pe îmbunătăţirea performanţei. Astfel, Microsoft a folosit o serie întreagă de instrumente noi pentru măsurarea performanţei în mod continuu, pentru a detecta mai repede porţiunile de cod din Windows 7 ineficiente sau insuficient performante.

Vicepreşedintele general Bill Veghte a declarat că Windows 7 nu va avea niciun fel de probleme de compatibilitate, în comparaţie cu Windows Vista, care a suferit de pe urma acestora. Vorbind despre Windows 7 la 16 octombrie 2008, directorul executiv al companiei Microsoft Steve Ballmer a confirmat compatibilitatea dintre Vista şi Windows 7. Ballmer a confirmat de asemenea, relaţia dintre Vista şi Windows 7, care indică faptul că, practic văzut, Windows 7 va fi o versiune îmbunătăţită de Vista.

3 Funcțiile și obectivele unui sistem de operare

Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:

• automatizarea operaţiilor standard în toate etapele de exploatare a sistemului de calcul;

• minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;

• optimizarea utilizării resurselor sistemului de calcul;

• creşterea eficienţei globale în utilizarea sistemului de calcul prin:

• creşterea vitezei de execuţie a prelucrărilor

• reducerea timpului de răspuns al sistemului la solicitările utilizatorilor

• creşterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate maximă.

Funcţiile prin intermediul cărora sistemul de operare realizează aceste obiective sunt:

• funcţia de instalare automată a unui nou sistem de operare pe un sistem de calcul;

• funcţia de încărcare în memoria internă a sistemului de operare, la pornirea sistemului de calcul;

• funcţia de configurare dinamică a sistemului de operare, conform cu modificările intervenite în structura hardware sau cu necesităţile de exploatare a sistemului.

De exemplu, sistemul de operare DOS se poate configura dinamic prin intermediul fişierului CONFIG.SYS care se consultă la fiecare încărcare a sistemului de operare şi care permite instalarea altor drivere de echipamente decât cele standard şi definirea unor parametri de funcţionare ai sistemului, permiţând astfel modificarea, extinderea sau îmbunătăţirea capacităţilor de funcţionare ale sistemului de operare, în cadrul arhitecturii de bază a sistemului de calcul.