Monitorizare și Managementul Mediului

1. DETERMINAREA CONTINUTULUI DE OXIGEN DIN APE

Continutul de oxigen nu intereseaza din punctul de vedere al potabilitatii apei ci din punct de vedere al poluarii apei sau al utilizarii acesteia în scopuri industriale.

Oxigenul dizolvat reprezinta cantitatea de oxigen ramasa dizolvata în apa la o anumita presiune si temperatura.

Diferenta dintre cantitatea de oxigen pe care o poate dizolva o apa, la temperatura si presiunea respectiva si oxigenul ramas dizolvat (gasit la analiza) reprezinta asa numitul “ deficit de oxigen”.

Solubilitatea oxigenului în apa distilata la diferite temperaturi

T

0C Oxigen dizolvat

mg/L ml/L T

(0C) oxigen dizolvat

mg/L ml/L T

(0C) oxigen dizolvat

mg/L ml/L

0 14,62 10,2 16 9,95 6,95 24 8,58 5,95

1 14,23 9,93 19 9,35 6,53 25 8,38 5,85

4 13,13 9,17 20 9,17 6,40 26 8,22 5,74

7 12,70 8,50 21 8,89 6,28 27 8,07 5,63

10 11,33 7,91 22 8,88 6,16 28 7,92 5,35

13 10,60 7,40 23 8,68 6,06 29 7,77 5,42

Oxigenul determinat, dupa un numar “n” de zile de sedere a apei, reprezinta oxigenul rezidual, iar diferenta dintre oxigenul dizolvat si oxigenul rezidual reprezinta consumul biochimic de oxigen notat CBO(n) .

Determinarea oxigenului se poate face colorimetric, amperimetric sau volumetric. Dintre metodele volumetrice, cea mai utilizata este metoda Winkler.

Principiul metodei - consta în aceea ca, în mediu alcalin, sub actiunea oxigenului din apa, clorura manganoasa (MnCl2), se oxideaza, dând acidul manganos.

Acidul manganos este redus apoi la MnCl2 cu KI, care se oxideaza la I2. Iodul pus în libertate se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 n.

Reactivi necesari :

- Solutie de MnCl2 de concentratie 40% ( 40 g MnCl2 + 60 mL apa distilata)

- Solutie alcalina de iodura de potasiu: 30 g NaOH + 10 g KI +60 mL apa distilata.

- Solutie de Na2S2O3 ~ 0,01 n ( 25 g Na2S2O3 * 5H2O la 100 mL apa distilata. Se stabileste factorul cu ajutorul unei solutii de K2Cr2O7 0,01n, vezi anexa 1).

- acid clorhidric concentrat.

Protocol

Se umple sticla speciala cu un volum V (de ~ 100 mL sau ~ 50 mL) pentru oxigen, complet cu apa, se introduc imediat, cu o pipeta efilata, pe fundul sticlei 2 mL slutie MnCl2 (sau 1 mL) si 2 mL solutie alcalina de KI. Reactivii adaugati înlocuiesc o parte din apa (V-V1). Se închide sticla cu dopul ei special, observându-se sa nu ramâna nici o bula de aer. Se agita bine continutul sticlei, prin rasturnarea ei de cateva ori. Se pune la loc întunecos, lasându-se circa o ora, pentru depunerea completa a sedimentului. Se deschide apoi sticla, se adauga cu pipeta efilata, 2 mL HCl, se astupa din nou sticla si se agita pâna la dizolvarea precipitatului. Se transvazeaza apoi cantitativ continutul sticlei într-un pahar Erlenmeyer, de cca. 500 mL si se titreaza iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu 0,01 n pâna la nuanta slab galbena, se adauga 1 mL solutie amidon si se titreaza pâna la incolor.