Analiza culturii organizaționale din cadrul Primăriei Comunei Stejaru. modalități de îmbunătățire a acesteia

INTRODUCERE

Cultura organizațională a devenit un factor extrem de important , urmărinduse evoluția acesteia de-a lungul timpului atât în ceea ce privește domeniul privat , cât și în sfera instituțiilor publice .

Cultura unei organizații poate fi definită drept suma tuturor valorilor , normelor și convingerilor pe care membrii unei instituții le acumulează , le împărtășesc și le conservă în prezent pentru viitor .

Fiecare organizație stăpânește o cultură organizațională proprie influențată atât de factori interni cât și de factori externi .

Factorii interni sunt cei care au creat aceste seturi de valori , de norme și obiceiuri ca o soluție la problemele apărute în timp . Prin urmare cultura unei organizații este un sistem complex , greu de definit , intr-o continuă transformare în funcție de acțiunea factorilor externi și mai ales factorilor interni ai organizației . Așadar , am considerat relevantă cercetarea acestui subiect din perspectiva factorilor interni , deoarece ei sunt aceia care muncesc cel mai mult pentru a păstra și dezvolta această importantă componentă a unei organizații .

Studiul realizat s-a axat pe serviciile publice prestate de Primăria Comunei Stejaru , în special pe analiza mediului , valorilor și obiceiurilor pe care membrii acestei instituții și le-au însușit în timp .

Lucrarea este structurată în două părți . Prima parte conține o analiză a principalelor elemente cheie care țin de definirea conceptului de cultură organizațională cum ar fi : organizație , mediu organizațional . valori culturale organizaționale . În cea de-a doua parte sunt prezentate ipotezele și obiectivele care fac obiectul de cercetare al lucrării și asigură îndeplinirea scopului stabilit . De asemenea , este detaliată metodologia de cercetare cu accent pe instrumentul de cercetare utilizat care a contribuit la culegerea și interpretarea datelor .

În finalul lucrării sunt expuse concluziile cercetării , sunt identificate și analizate potențialele modalități de îmbunătățire a culturii organizaționale insistând asupra ideii de implementare și dezvoltare continuă .

Capitolul 1: ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ORGANIZAȚIONALĂ ÎN INSTITUȚIILE PUBLICE

1.1. Definirea conceptului de organizație și analiză organizațională

Trecerea în revistă a literaturii de specialitate, începând de la „clasicii” Weber, Taylor , Fayol etc. până la cercetările mai recente, demonstrează că încercările sau eforturile de cercetare în domeniul analizei orgaizaționale nu au ajuns încă la un punct final al definirii acestuia .

Contribuția lui Max Weber (1947) la definirea conceptului de organizație își are originea în lucrarea ,, The Theory of Social and Economic Organization,, , unde acesta definește organizația ca fiind un sistem de scopuri continue . Altfel spus o asociere de relații sociale conduse de aceleași valori , ale căror activități sunt devotate atingerii unor scopuri bine determinate , care își concentrează toate eforturile asupra atingerii acestora .

Simon susține această idee afirmând că ,, termenul organizație se referă la tiparul comunicării și relațiilor unui grup de oameni , inclusiv procesul de luare a deciziilor și implementării acestora . În acest sens Simon descrie organizația ca fiind un sistem complex , subliniind importanța relațiilor între resursa umană și procesele necesare desfășurării activității acestora , în scopul atingerii obievtivelor . (Simon, 2000)

Conform lui Chester I. Barnard (1938) organizația presupune ,, un sistem de activități cooperative a două sau mai multe persoane ,, . Acest sistem implică activitățile umane conduse de nevoi și dorințe , ce își concentrează eforturile în atingerea unui scop comun , unde primează relația de cooperare între resursele umane participante ale acestui proces de realizare a scopului comun .

În viziunea lui Luther Gulick noțiunea de organizație poate fi privită din două perspective diferite : perspectiva subdiviziunii și perspectiva colaborării . ,, Aceia care lucrează de sus în jos privesc organizația ca un sistem subdivizat sub șeful executiv , în timp ce aceaia care lucrează de jos în sus privesc organizația ca un sistem de combinare a unităților individuale de muncă în agregate care sunt în schimb subordonate executivului ,, . Subdiviziunea prezintă o serie de beneficii pentru dezvoltarea organizației : comunicare eficientă între departamentele instituției , transmitere sistematică a informației , coordonare . Resursa umană este singura resură din cadrul organizației care are capacitatea de a-și mări valoarea odată cu trecerea timpului , din acest motiv colaborarea este foarte importantă pentru a menține această resursă unită , ca un tot unitar , realizând obietivele stabilite . Gulick consideră diviziunea muncii ca fiind baza organizației . Fiecare departament trebuie și este obligat să își cunoască sarcinile pentru a avea o imagine clară asupra activităților de care este răspunzător în scopul eficienței , performanței și atingerea pe de o parte a obiectivelor proprii fiecărui departament , cât și pentru atingerea obiectivului final al organizației .

În acest sens Gulick pornește de la funcțiile executivului explicând procesele necesare , pe baza unei adaptări a analizei elaborate de Henri Fayol în lucrarea ,, Industrial and General Administration . ,,