Strategia în organizațiile publice

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales să abordez această lucrare este importanța pe care o are strategia în supraviețuirea și succesul organizației.

Strategia reprezintă știința și arta de a stabili obiectivele generale ale organizației pe termen mediu și lung și de a formula opțiunile de acționare pentru atingerea acestora, ținând seama de toate resursele existente, în vederea adaptării eficiente a organizației la cerințele mediului ambiant în care acționează.

Formularea strategiei organizației este o știință, dar și o artă, întrucât se bazează atât pe folosirea unor metode și tehnici științifice cât și pe intuiția, experiența, flerul și logica decidenților.

Această lucrare științifică este structurată pe patru mari capitole de studiu, fiecare din acestea având numeroase subcapitole.

În primul capitol intitulat „Abordări conceptuale cu privire la climatul organizațional din România”, am inițiat o abordare conceptuală a culturii organizaționale din spațiul românesc. Cultura organizațională reprezintă unul dintre conceptele importante care s-au afirmat relativ recent și au influențat de o manieră semnificativă modul de gândire și acțiune al cercetătorilor, profesorilor și studenților, a managerilor și întreprinzătorilor, a specialiștilor din diverse organizații, din toate zonele lumii.

Cultura unei organizații este definită ca sistem de credințe și valori comune care se dezvoltă în organizație și orientează conduita membrilor săi. Această cultură, denumită și cultură corporativă, oferă înțeles și direcție conduitei zilnice a membrilor organizației. Ea întărește credințele comune, încurajează membrii organizației să depună eforturi pentru realizarea obiectivelor organizației. De o și mai mare importanță este faptul că această cultură organizațională poate deveni un avantaj competitiv dacă sprijină strategia firmei și dacă este adaptată în așa fel încât să răspundă solicitărilor din mediul extern al organizației.

Specialiștii acordă o importanță deosebită culturii organizaționale, considerând-o esențială pentru reușita organizației. Culturile puternice influențează membrii organizației în așa fel încât aceștia să conlucreze în beneficiul organizației: acele organizații care au reușită în afaceri au culturi puternice, care le permit un grad mare de adaptabilitate la mediul extern și un ritm susținut de optimizare/îmbunătățire în sfera lor de activitate.

În cel de-al doilea capitol - „Strategia în organizațiile publice - noțiune, elemente și etape” - am prezentat noțiunile definitorii cu privire la abordarea strategică în organizațiile publice. Strategia reprezintă un produs al procesului managementului strategic ce constră într-un plan cuprinzător, unitar și integrator de acțiune managerială stabilitră în vederea îndeplinirii obiectivelor fixate, care precizează cum va fi condusă organizația și cum va acționa, precum și ce acțiuni vor fi desfășurate pentru a asigura firmei îndeplinirea misiunii asumate.

În capitolul al treilea intitulat „Procesul de planificare strategică în sectorul public”, prezint aspecte legate de înțelegerea și aplicarea instrumentelor și metodelor specifice planificării și managementului strategic în sectorul public din Romania care au devenit absolut necesare pentru asigurarea bunăstării comunităților locale, dar și pentru dezvoltarea instituțională și îmbunătățirea capacității administrative la nivel central, regional si local.

În cadrul celui de-al patrulea capitol intitulat „Abordarea strategică la D.G.A.S.P.C. Argeș”, analizez etapele de elaborare a strategiei în cadrul acestei instituții publice. Obiectivele strategice reflectă scopurile organizației pe termen lung, reușind să facp trecerea de la viziunea largă, declarată în formularea misiunii, la proiecte și planuri specifice.

Obiectivele strategiei în organizațiile publice reprezintă o exprimare în termeni cantitativi a unor stări viitoare dorite pentru organizație. Acestea, împreună cu sistemul de valori al managementului și cu misiunea firmei definesc un set de valori fundamentale și de autoconstrângeri relativ durabile în timp, care precizează filozofia de bază a firmei și cadrul de referință fundamental pentru alegerea obiectivelor și pentru acțiunile acesteia.