Leasingul - Formă Modernă de Creditare

INTRODUCERE

Leasingul, prin istoria sa relativ scurtă, este un produs al economiei de piaţă, rezultat ca urmare a procesului evolutiv de identificare a noi forme de finanţare pentru desfacerea produselor şi a prestărilor de servicii.

Leasingul reprezintă astfel o soluţie de compromis în sensul că investeşti cu banii altuia antrenând o mică parte din fondurile proprii. Astfel, leasingul poate constitui o soluţie de câştig pentru unii agenţi economici care deţin resurse financiare, o cale de plasament a economiilor şi de multiplicare a acestora prin constituirea unor societăţi de leasing, dar şi pentru utilizatori .

Importanţa leasing-ului este dedusă atât din amploarea pe care această operaţiune, sub diverse forme, a luat-o în ultimii ani, practic pe tot globul, dar şi din nevoia de a unifica normele de reglementare concretizată în apariţia unui instrument internaţional în materie.

În ultimul timp marea majoritatea a produselor financiare au fost importate ca denumire de peste hotare. Aşa s-a împrietenit poporul român şi cu ideea de leasing, venită ca o mână cerească pentru cei care doreau să îşi achiziţioneze un autovehicul şi nu aveau putere financiară să susţină cumpărarea. Firmele de leasing sunt de două feluri: unele independente şi altele susţinute de suport din străinătate sau de către bănci. Ce înseamnă leasing financiar, nimic altceva decât credit, însă societăţile de leasing intermediază pentru client achiziţionarea unui bun. Majoritatea societăţilor de leasing ocupă primele locuri din topurile Camerei de Comerţ .

Tendinţa actuală în economia românească de a se dezvolta sectorul întreprinderilor-firmelor mici şi mijlocii a făcut ca, oamenii de afaceri români să fie din ce în ce mai interesaţi de acest domeniu.

Teza este structurată pe şapte capitole, îmbinând aspectele teoretice privind operaţiunile de leasing cu cele practice, propunând tehnici de afaceri noi, cu aplicabilitate în mediul economic românesc pus în faţa unor provocări complexe.

Capitolul I cuprinde analiza conceptului de leasing prin punctarea celor mai importante momemnte în evoluţia sa istorică, dar şi analiza pieţei leasingului din România

Avantajele pe care le conferă leasingul au făcut ca alegerea acestei operaţiuni ca alternativă de creditare, să crească constant de-a lungul timpului, tendinţa de creştere urmând a se manifesta şi în viitor.

În capitolul II sunt prezentate caracterele, natura juridică şi condiţiile de validitate ale contractului de leasing. Prin trăsăturile sale caracteristice, prin finalitatea sa economică şi juridică, contractul de leasing este un contract bilateral, care ocupă o poziţie specială deoarece predetermină subiectele şi caracteristicile obiectului contractului de vânzare-cumpărare.

Capitolul III analizează derularea operaţiunilor de leasing, fiind identificate etapele acestor operaţiuni, clasificarea şi schemele de finanţare.

Capitolul IV abordează teoretic şi conceptual noţiunea de risc în activităţile de leasing şi evaluarea riscurilor. Principalele obiective ale managementului de risc sunt reprezentate de identificarea sistematică a expunerilor la risc, evaluarea şi analiza riscurilor şi dezvoltarea strategiei de gestiune a riscului.

În Capitolul V sunt prezentate informaţii privitoare la societatea bancară asupra căreia am realizat studiul de caz: scurt istoric, analiză acţionariat şi tipuri de operaţiuni efectuate, dar şi o analiză a performanţelor financiare pe anii 2008-2009.

Capitolul VI cuprinde studiul de caz în care am analizat tipurile operaţiunilor de leasing la Alpha Leasing România IFN. Studiul conţine două tipuri de finanţare realizate în cadrul societăţii bancare, şi anume: cel de finanţare al echipamentelor şi cel de finanţare al autoturismelor.

În Capitolul VII, şi ultimul, sunt prezentate concluzii asupra analizelor din lucrare şi propuneri de îmbunătăţire a activităţii de leasing.

Motivul pentru care am ales acestă lucrare este acela că se referă la un domeniu aflat la începuturile dezvoltării sale în România, şi aceasta vine tocmai dintr-o atentă observare şi deplină înţelegere a complexităţii mecanismelor economiei de piaţă: nu dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie ci utilizarea cu maxim de randament a acestora. Folosirea în mod corespunzător a resurselor de capital, investirea continuă a disponibilităţilor în noi “oportunităţi” de afaceri, alocarea de fonduri pentru marketing şi publicitate, instruirea continuă şi pregătirea superioară a personalului, reprezintă strategii şi politici ce determină progresul unei companii.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1.1. Noţiuni introductive

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, fără a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasing-ului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea, leasingul ca tehnică de finanţare vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene occidentale.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic .

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul. , cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preţ residual.

Prima definiţie legală a leasing-ului în Europa continentală provine din Franţa, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea numindu-se credit-bail. Operaţiunile de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului să devină proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pentru acel locator. O definiţie mai recentă a leasing-ului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii productive garantată de beneficiar.