Considerații generale privind veniturile întreprinderii

Cap.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND VENITURILE ÎNTREPRINDERII

1.1.Definirea, înregistrarea şi recunoaşterea veniturilor întreprinderii

Performanţa întreprinderii reflectă capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar, prin utilizarea resurselor existente, precum şi gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. Capacitatea de a genera fluxuri de numerar viitoare presupune ca întreprinderea să înregistreze venituri din activitatea desfăşurată.

Gradul de eficienţă în utilizarea resurselor se exprimă cu ajutorul profitului, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile.

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale datoriilor care se concretizează în creşteri ale capitalulolui propriu, altele decât cele rezultate din contruibuţii ale acţionarilor sau asociaţilor.

Veniturile sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat ca urmare a livrărilor de bunuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii şi a câştigurilor din orice sursă.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogăţire a întreprinderii legate sau nu de activitatea sa normală şi curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar.

În categoria veniturilor se încadrează şi producţia stocată, producţia de imobilizări, vănzarea de active, anulări de provizioane şi alte avantaje pe care firma a consimţit să le primească în baza unor prevederi legale sau contractuale. Veniturile includ sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente cât şi câştigurile din orice alte surse.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu, ca rezultat din activitatea curentă, dar care nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică ca parte integrantă a obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe acestora.

Înregistrarea în contabilitate a veniturilor presupune, în general următoarele momente:

-producţia - care corespunde obţinerii bunurilor, lucrărilor, serviciilor sau realizării activităţii pentru care a avut loc consumul de resurse;

- facturarea – constituie momentul în care are loc transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător şi se naşte dreptul de creanţă al furnizorului asupra clientului;

- încasarea – reprezintă momentul realizării efective a producţiei, în care bunul sau serviciul facturat se transformă în numerar prin decontarea de către client a contravalorii bunului sau serviciului în favoarea furnizorului sau prestatorului;

- încorporarea – reprezintă momentul strict contabil în care veniturile evidenţiate în conturile corespunzătoare, după natura acestora, sunt decontate asupra rezultatului financiar al perioadei de gestiune.

Recunoaşterea veniturilor în cadrul situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii se face în funcţie de creşterea de beneficii economice viitoare prin creşterea de active sau reduceri de datorii.

1.2. Clasificarea veniturilor întreprinderii

Veniturile întreprinderii reprezintă concretizarea activităţii desfăşurate de aceasta şi pot fi grupate după natura activităţii în:

1.2.1.Venituri din activitatea de exploatare

Veniturile din activitatea de exploatare sunt aferenteactivităţilor principale şi conexe generatoare de beneficii economice cum sunt:

a) venituri aferentei cifrei de afaceri: venituri din vânzarea produselor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, studii, cercetări, redevenţe şi chirii, din vânzarea mărfurilor şi a altor activităţi curente;

Înregistrarea în contabilitate a acestora se face cu formula contabilă:

4111 „Clienţi” = %

70x “cifra de afaceri netă”

4427 „TVA colectată”

b) venituri din variaţia stocurilor:reprezentând variaţia în plus sau în minusîntre valoarea la cost de producţie efectiv a stocului de produse şi valoarea producţiei în curs, fără a ţine seama de provizioanele pentru deprecieri constituite;

Evidenţierea se face cu ajutorul contului 711 Vemituri aferente costurilor stocurilor de produse;

La sfârşitul lunii se înregistrează costul produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie:

% = 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

331 „Produse în curs de execuţie”

332 „Servicii în cursde execuţie”

Reluarea producţiei neterminate şi a lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la începutul perioadei următoare:

711 „Venituri aferente costurilor = %

stocurilor de produse” 331 „Produse în curs de execuţie”

332 „Servicii în curs deexecuţie”

c) venituri din producţia de imobilizări: reprezentând valoarea lucrărilor de natura imobilizărilor realizate din producţie proprie;

În contabilitate se folosesc conturile 721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale şi 722 Venituri din producţia de imobilizări corporale.