Carta drepturilor fundamentale ale omului

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Omul beneficiază de drepturi inerente fiinţelor umane oriunde s-ar afla, indiferent de statutul sau regiunea unde s-a născut, locuieşte, munceşte sau trăieşte, indiferent de naţionalitate, rasă, sex, credinţe religioase şi filozofice, stare materială, fiindcă acestea au un caracter universal, ceea ce constituie un fundament al drepturilor lor egale şi inalienabile, ca un corolar al libertăţii, dreptăţii, securităţii şi păcii în lume

Organizarea societăţii într-un stat implică faptul că autorităţile dispun de puterea de a impune regulile care guvernează societatea pornind de la aceste prevederi, iar menirea socială a drepturilor omului este in primul rând aceea de a asigura o nouă bază pentru formularea unor standarde menite să garanteze faptul că sistemul statal va servi intereselor oamenilor şi nu va leza drepturile acestora Anume aceste texte internaţionale au inspirat în mod direct şi au reflectat, în totalitate sau în parte, o gamă intreagă de instrumente complementare cu implicaţii asupra legislaţiilor naţionale ale statelor, referitoare la autodeterminare şi dreptul la independenţă a ţărilor şi popoarelor colonizate; tortura şi alte tratamente analoage inumane; libertatea de asociere (drepturi sindicale), politica locurilor de munca; drepturile politice ale femeii; drepturile persoanelor deficiente mintal şi handicapate, progresul şi dezvoltarea în domeniul social (eliminarea foamei si a subnutriţiei); folosirea progreselor inregistrate de ştiinţă şi tehnică în interesul păcii şi în beneficiul omenirii; cooperarea şi dezvoltarea culturală pe scară internatională; mass-media şi contribuţia acesteia la intărirea pacii si inţelegerii internaţionale; lupta împotriva rasismului, instigării la razboi si apartheidului; lupta împotriva terorismului şi nu în ultimul rând promovarea drepturilor omului

Observăm că de la drepturile cele mai generale se ajunge la drepturi importante personale şi chiar intime ale individului

În aceste condiţii, importanţa actelor naţionale şi internaţionale este impusă de la sine şi prezintă o adevărată garanţie pentru apărarea drepturilor omului atunci când în ordinea internă acestea deroga fie de la legislaţia internă, fie de la principiile internaţionale de protecţie a acestor norme

Capitolul I

1 1 NOŢIUNEA DE DREPTURI FUNDAMENTALE

Drepturile Omului reprezinta unul dintre conceptele fundamentale ale discursului socio-juridic și politic actual La nivel European,respectarea drepturilor omului reprezintă unul dintre standardele politice fundamentale, expres formulate de Consiliul European de la Copenhaga (1993),ale integrarii în Uniune Mai mult,în relațiile sale economice cu statele în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană practică așa numita clauza de condiționalitate Ea are în vedere respectarea drepturilor omului de către statele cărora Uniunea le acordă asistență și sprijin pentru dezvoltare

La nivel internațional,respectarea drepturilor omului este atent monitorizată de către organism specializate ale Națiunilor Unite (Comisia pentru Drepturile Omului, Comitetul pentru Drepturile Omului, etc) dar și de către organizații non-guvernamentale cu vocație globala (Human Rights Watch) Rapoartele de monitorizare realizate obligă statele să-și reevalueze politicile,deciziile administrative, legislațiam etc , pentru a stopa încălcarea drepturilor omului și pentru a da posibilitatea tuturor cetățenilor să le valorifice, în condițiile unui tratament egal și non-discriminatoriu

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului constituie nu doar o realitate ci şi o finalitate a întregii activităţi umane, bineînţeles a aceleia democratice şi progresiste De aici şi atenţia cuvenită care este acordată aproape peste tot în lumea actuală, problemelor teoretice şi practice referitoare la drepturile omului, la protecţia şi respectul libertăţilor fundamentale ale persoanei umane

Problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului este reglementată de dreptul constituţional în plan intern şi este în acelaşi timp obiect al reglementărilor de drept internaţional public