Terțele Persoane în Procesul Civil

1. Aspecte generale referitoare la participanţii în procesul civil.

Întreaga soluţionare a procesului civil implică, cu necesitate, existenţa unor participanţi la activitatea judiciară, respectiv a unor autorităţi statale şi a unor persoane fizice. Autorităţile şi persoanele care devin participanţi la activitatea de judecată poartă denumirea de subiecţi procesuali.

Un rol promordial în activitatea judiciară revine instanţei de judecată, care acţionează în cadrul desfăşurării procesului civil în calitate de autoritate statală specializată în activitatea de distribuirea a justiţiei. Autoritatea judecătorească îşi desfăşoară prerogativele pe baza unor principii democratice, precum autonomia acesteia în raport cu alte autorităţi publice, având menirea de a contribui la înfăptuirea unei justiţii imparţiale.

Naşterea oricărui proces implică însă existenţa unor persoane care datorită nerealizării unor pretenţii pe care le au una împotriva celeilalte pe cale amiabilă, trebuie să se adreseze instanţei de judecată. Aceste persoane care declanşează un litigiu cu privire la un drept pentru rezolvarea căruia este necesar să se adreseze instanţei de judecată se numesc părţi. Orice litigiu presupune, aşadar, participarea a cel puţin două părţi cu interese contrarii şi anume: una care formulează pretenţii (reclamantul) şi alta împotriva căreia se formulează pretenţia (pârâtul). Reclamantul şi pârâtul sunt subiecţi procesuali indispensabili, căci fără prezenţa lor activitatea judiciară nu este posibilă.

În cadrul şi în cursul procedurii de judecată mai pot interveni, de asemenea, şi alte persoane. Acesta este, în primul rând, cazul terţilor care pot participa la activitatea judiciară, fie datorită propriei lor iniţiative, fie din iniţiaţiva părţilor principale. Odată introduse în proces terţele persoane devin părţi ale acestuia.

Adeseori, procesul civil parcurge şi ultima sa fază: executarea silită, caz în care şi organele de executare devin participanţi la activitatea judiciară.

Instanţa, părţile, terţele persoane şi organele de executare sunt participanţi procesuali principali, datorită faptului că prin activitatea lor este influenţată direct naşterea, desfăşurarea şi soarta procesului civil.

În procesul civil mai pot participa şi alte persoane, cum ar fi: martorii, experţii, interpreţii, etc. Aceştia sunt însă participanţi procesuali auxiliari, rolul lor fiind unul subsidiar, care vizează doar lămurirea unor împrejurări de fapt ale cauzei.

O poziţie aparte în procesul civil revine Ministerului Public. Acesta partcipă la activitatea judiciară atât în calitate de subiect procesual, cât şi ca organ de stat specializat în asigurarea şi garantarea legalităţii.

2. Părţile în procesul civil

a. – Noţiunea şi poziţia părţilor în procesul civil

Codul de procedură civilă foloseşte deseori noţiunile de parte, reclamant, pârât fără precizarea unui conţinut exact al acestora. Lipsa unei definiţii legale a generat naşterea unor controverse în literatura de specialitate, referitoare cel mai adesea la condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acţiunii civile.

Astfel, în determinarea noţiunii de parte s-au avut în vedere uneori interesele contrarii ale persoanelor între care s-a ivit litigiul În această concepţie părţi în procesul civil devin persoanele care exprimă interese contrare, în sensul că cel puţin una dintre ele ’’ pretinde că are de realizat un drept împotriva celeilalte sau celorlalte, care au nesocotit acest drept’’ Într-o altă opinie s-a susţinut că ’’interesele contrare’’ nu pot fi afirmate ’’fără o bază de drept material care să le justifice pe plan procesual’’