Părțile și terți din procesul civil. Instanța de judecată. Compunerea și constituirea instanței

INTRODUCERE

Impactul Codului de procedură civilă asupra activităţii întregului sistem judiciar, este unul major astfel că înţelegerea aprofundată a noii reglementări care este o amplă reformă legislativă, este esenţială.

Lucrarea de faţă este concepută după studierea mai multor autori care sunt şi practicieni, cu experienţă în procedura civilă, dobândită în cadrul sau în faţa instanţelor de judecată.

Am optat pentru o abordare complexă îmbinând aspecte teoretice cu cele jurisprudenţiale. Dispoziţiile noului cod au fost analizate dintr-o perspectivă comparativă cu cele cuprinse în reglementarea anterioară, punând accent pe elementele de noutate legislativă, faţă de împrejurarea că cele două reglementări vor fi aplicate în paralel în practică, ca efect al opţiunii legiuitorului pentru principiul potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură sunt aplicabile numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia, în detrimentul principiului aplicării imediate a legii noi de procedură civilă.

Lucrarea este structurată în trei capitole, respectiv: Părţile în procesul civil, Alte persoane care pot lua parte la judecată, Instanţa de judecată. Compunerea şi constituirea instanţei.

În primul capitol am vorbit despre delimitarea dintre părţi şi participanţi, despre folosinţa drepturilor procedurale, precum şi despre instituţia reprezentării, asistării şi autorizarea părţilor în procesul civil.

Delimitarea părţilor de ceilalţi participanţi la procesul civil prezintă deosebită rele¬vanţă în plan procesual. Spre exemplu, în ipoteza în care un martor nu a fost legal citat pentru un termen de judecată, instanţa va putea pune în discuţie şi soluţiona excepţii procesuale şi alte cereri prealabile la acel termen de judecată, întrucât dispoziţiile art. 153 alin. (1) NCPC, potrivit cărora instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost legal citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, vizează exclusiv părţile, iar nu şi pe alţi participanţi la proces.

Am înţeles de asemenea să vorbesc şi despre coparticiparea procesuală şi efectele acesteia .

În capitolul doi am prezentat ,,Alte persoane care pot lua parte la judecată,, respectiv intervenientul principal, intervenientul accesoriu, chemarea în judecată a altei persoane, chemarea în garanţie, arătarea titularului dreptului, introducerea forţată, din oficiu, a altor persoane, tratând pe larg condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru formularea cererii, termenul de depunere, admiterea în principiu, procedura de judecată, modul de soluţionare a cererilor.

Am pus accentul pe Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, instituţie procesuală cu caracter de noutate legislativă, care constituie o derogare de la principiul disponibilităţii păr¬ţilor în procesul civil, fiind incidenţă numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, instanţa are dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe persoane în urmă-toarele două ipoteze:

În procedura contencioasă, numai în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, spre

exemplu, art. 39 alin. (2) teza I NCPC conferă în mod expres dreptul instanţei de a intro-

duce din oficiu în proces pe succesorul cu titlu particular al părţii iniţiale, în situaţia în

care în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii sau pentru cauză

de moarte cu titlu particular. De asemenea, potrivit art. 93 NCPC, în cazurile prevăzute la

art. 92 alin. (1) NCPC (atunci când procurorul poate porni procesul civil), titularul drep-

tului va fi introdus în proces;

În procedura necontencioasă, în toate cazurile.

În capitolul trei, am vorbit despre instanţa de judecată, compunerea şi constituirea acesteia precum şi despre incidentele procedurale privind compunerea şi constituirea instanţei.

Am prezentat cazurile de incompatibilitate, vorbind totodată şi despre instituţia abţinerii şi recuzării.

În ceea ce priveşte noţiunile de compunere şi de constituie a instanţei, ambele desemnează alcătuirea instanţei, distincţia dintre acestea privind faptul că prin compu¬nerea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având funcţia de judecător, în timp ce prin constituirea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având nu numai funcţia de judecător, dar şi pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judi¬ciar şi procuror, după caz.

Deşi noţiunile de compunere şi de constituire nu sunt prevăzute ca atare în legislaţie, noul cod face referiri la unele instituţii sau acte care îi privesc nu numai pe judecători, dar şi pe ceilalţi participanţi.