Metodologia de efectuare a expertizei contabile

1.1.NECESITATEA EXPERTIZEI CONTABILE ŞI IMPORTANŢA EI ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ

De multe ori pentru lămurirea faptelor care formează obiectul unei dispute judiciare sau extrajudiciare se apelează la cunoştinţe de specialitate din domeniul ştiinţelor, al tehnicii sau al artelor şi uneori chiar la cercetări ştiinţifice sau tehnice speciale (analize de laborator sau de altă natură, măsurători, etc.) ale unui expert, care să conducă la rezolvarea diferendului. Expertul trebuie să efectueze în majoritatea cazurilor o activitate de cercetare a circumstanţelor diferendului, adică să expertizeze problema în litigiu, pe baza expertizei urmând să formuleze concluziile asupra disputei, concluzii ce vor fi prezentate de obicei într-un raport de expertiză.

Marea diversitate a cauzelor care parvin spre soluţinare organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, arbitrajului, a căror obiect şi situaţii izvorăsc din domenii de activitate diverse şi foarte vaste, reclamă pregătire şi cunoştinţe de specialitate pentru fiecare domeniu în parte. În prezent dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii nu mai permite entităţii chemate să se pronunţe asupra cauzei să fie specializată în toate domeniile de activitate, apărând astfel necesitatea de a apela la specialişti care să examineze litigiul şi care să-şi spună punctul de vedere motivat şi fundamentat pe cunoştinţele de specialitate şi experienţă. Pe baza expertizei întocmite de specialist asupra problemelor în litigiu este posibilă apoi pronunţarea unui verdict asupra cauzei.

Raportată la activitatea jurisdicţională, expertiza poate să fie extrajudiciară sau judiciară.

Trăsătura generală a expertizei extrajudiciare este faptul că nu se efectuează la solicitarea organelor judiciare şi nici după norme prevăzute de legi procesuale, ci se efectuează la cererea părţilor în litigiu, ele fiind cele care aleg şi experţii.

În schimb, expertiza judiciară este efectuată la cererea organelor judiciare, necesitatea recurgerii de către legiuitor la cunoştinţele unui expert fiind motivată de faptul că oricât de vaste ar fi cunoştinţele acestuia, multitudinea ramurilor ştiinţei, tehnicii, artei face imposibilă pronunţarea cu competenţă în alt domeniu decăt cel juridic. Legiuitorul cunoaşte şi aplică normele juridice în vigoare, în timp ce expertul operează cu fapte concrete, variabile de la caz la caz, pentru a-l pune pe judecător în posibilitatea de a aplica în mod corect legea şi soluţiona corect cauzele supuse judecăţii sale. Chiar şi în cazul în care în componenţa instanţei ar intra un specialist în cauza supusă soluţionării, această situaţie nu înlătură necesitatea apelării la expert, deorece judecătorul şi expertul au funcţii procesuale diferite.

În prezent operaţiunile economice se manifestă într-o mare diversitate de forme şi situaţii. În această ordine de idei în cazul unor litigii de natură economică apar probleme greu de soluţionat de către părţile direct implicate, probleme care necesită cunoştinţe economice vaste şi o bogată experienţă în domeniul economic. Pentru rezolvarea acestor probleme este necesară cunoaşterea si experienţa unei persoane cu autoritate în domeniu, care să poată examina problema în mod competent şi să poată stabili aprecieri pertinente şi fundamentate ştiinţific despre cauza în discuţie. Activitatea pe care o desfăşoară acest specialist în domeniul economic pentru rezolvarea litigiului poartă denumirea de expertiză contabilă. Expertiza contabilă este de cele mai multe ori întâlnită în cazurile judiciare, fiind reclamată de organul juridic pentru ca acesta să se poată apoi pronunţa în cunoştinţă de cauză asupra problemei supusă soluţionării, dar se întâlneşte şi în cazuri extrajudiciare în soluţionarea unor litigii între părţi atunci când nu se doreşte să se apeleze la o instanţă de judecată sau în analize şi certificări ale situaţiei financiare ale unei societăţi.

Atât teoria cât şi practica dovedesc că expertiza contabilă este o necesitate obiectivă izvorâtă din acţiunea legilor economice care guvernează economia.

Necesitatea expertizei contabile apare ori de câte ori părţile în litigiu, instanţele de judecată sau organele de urmărire penală nu pot soluţiona litigiile întucât soluţionarea acestora presupune solide cunoştinţe din domeniul economico-financiar şi o experienţă îndelungată. Necesitatea expertizei este legată pe de altă parte de situaţia existenţei unei interpretări diferite într-o singură problemă de natură economică, care se cere a fi lămurită de specialist, precum şi de aceea că în unele cazuri cercetarea nu se poate efectua decât în afara instanţei sau numai cu ajutorul unor mijloace speciale. În acest context se impune consultarea şi concluziile unor specialişti în domeniul economic.

Expertiza contabilă, alături de controlul economic-financiar şi audit, constituie unul din instrumentele de bază în apărarea, protejarea şi dezvoltarea proprietăţii, indiferent de apartenenţa ei : de stat, privată sau mixtă.

Având în vedere cele precizate anterior se observă că expertiza contabilă are o importanţă deosebită în soluţionarea problemelor de natură economică întrucât fundamentează deciziile, atât în cazuri judiciare cât şi extrajudiciare, pe cunoştinţele unui expert cu autoritate în domeniu. În cazul expertizei judiciare, aceasta este mijloc de probă în procese civile sau penale, permiţând astfel legiuitorului să soluţioneze o cauză având la dispoziţie opiniile unei alte părţi neimplicate în cauză şi cu autoritate ştiinţifică şi profesională recunoscută.

1.2.CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ

Progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii înregistrat mai ales în ultimele decenii au determinat o expansiune fără precedent a expertizei, domeniile în care se recurge la sprijinul experţilor în prezent putând fi din cele mai variate şi cu referire la aproape toate laturile cunoaşterii omenirii.

Din acest motiv categoriile de expertize sunt tot atât de numeroase ca şi ramurile ştiinţei, tehnicii şi artei.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiţii ale conceptului de expertiză după cum urmează:

- ,,expertiza este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, lămurire sau dovedire, pe baza cercetării ştiinţifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau litigiu.”

- ,,operaţia făcută de unul sau mai mulţi experţi cu scopul de a constata unele fapte, de a controla, de a examina, de a măsura şi de a evalua anumite lucruri.”

- ,,operaţia încredinţată unor persoane, pe baza cunoştinţelor lor speciale asupra faptelor pe care judecătorii nu le-ar putea aprecia.”

- ,,un mijloc de investiţie prin care se ajunge fie la obţinerea unei probe, fie la evaluarea exactă a unei probe existente.”

- ,,o cercetare care constă din diferite operaţiuni specifice fiecărei specialităţi.”

- ,,un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă, la care recurge instanţa în cazul că, pentru stabilirea adevărului obiectiv, este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe de specialitate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care judecătorul nu le posedă.”

- ,,un mijloc de probă cerut de organul juridic în materie civilă sau penală, efectuat de un specialist în materia litigiului, care prin cunoştinţele şi experienţa ce o posedă trebuie să aducă lămurirea diferitelor aspecte ce sunt necesare a fi cunoscute, în vederea soluţionării unor cauze.”

- ,,o lucrare de luminare a justiţiei şi particularilor cuprinzând şi părerea experţilor.”(prof. Trancu-Iaşi).

În încercarea de a clasifica expertizele, după opinia unor specialişti, se pot stabili două categorii de expertize:

-o primă categorie cuprinde expertizele care au la bază constatări materiale şi diferite date de specialitate, fără a avea în vedere şi elementele juridice; deci cu alte cuvinte experţii fac constatări pur tehnice şi răspund la întrebările puse, cum ar fi în expertizele ce folosesc investigaţii cu caracter tehnic, medical, chimic, etc.

-o a doua categorie cuprinde expertizele care în mod obligatoriu trebuie să aibă la bază şi elemente juridice, ca de pildă expertize contabile, la efectuarea cărora trebuie avute în vedere diferite norme juridice.

Marea majoritate a autorilor din literatura de specialitate nu se preocupă însă în mod special de clasificarea expertizelor, ci doar le enumeră, fără a implica şi o clasificare propriu-zisă. Astfel, având în vedere obiectul lor, natura şi conţinutul faptei, împrejurării, problemei, litigiului ce se cercetează, expertizele pot fi grupate pe următoarele categorii:

-expertize tehnice, ce se individualizează pe genuri: construcţii civile, maşini şi utilaje, autovehicule, etc.;

-expertize medico-legale de tipul: psihiatrice, toxicologice, constatarea stării sănătăţii, a cauzei decesului, etc.;

-expertize grafologice, care constau în autentificarea unui act, a unei semnături;

-expertize criminalistice, cuprinzând: tehnica criminalistică a actelor, dactiloscopie, traseologie, balistică;

-expertize merciologice;

-expertize artistice, din domeniile pictură, sculptură, grafică, literatură, muzică, etc.;

-expertize filatelice;

-expertize comerciale;

-expertize agricole;

-expertize contabile.

Stabilirea categoriilor de expertize are importanţă deosebită deoarece pe de o parte arată instanţelor judecătoreşti ce posibilităţi se deschid pentru folosirea acestui mijloc de probă, iar pe de altă parte indică persoanelor fizice şi juridice interesate modalităţile de soluţionare a anumitor cauze, probleme, fapte.