Actele Constitutive ale Societăților Comerciale

Societatea comerciala, ca si toate celelalte institutii ale dreptului, îsi datoreaza aparitia unor cauze economice si sociale .

Pe masura ce societatea omeneasca s-a dezvoltat, iar nevoile economice si sociale au crescut, oamenii si-au dat tot mai mult seama ca energiile individuale, oricât de mari ar fi fost ele, nu mai erau îndestulatoare pentru satisfacerea acestor nevoi. Astfel, actiunile individuale au cedat locul factorilor reuniti, care asigurau, pe de o parte, cresterea considerabila a resurselor de munca si financiare, iar pe de alta parte, diversificarea actiunilor întreprinse în realizarea scopului comercial.

La început au aparut colectivitati restrânse, formate din câteva persoane, care puneau în comun bunurile si priceperea lor, în vederea realizarii unei afaceri. Mai târziu, prin perfectionarea tehnicii juridice au aparut colectivitati mai mari, cu sute sau mii de persoane, necunoscute între ele, care, prin capitalurile lor, contribuiau la realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.

Cooperarea practica între întreprinzatori si-a gasit expresia, pe planul dreptului, în conceptul de societate comerciala, care implica asocierea a doua sau mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfasurarii unei activitati economice si împartirii beneficiilor rezultate.

Pentru a-si îndeplini rolul sau economic, societatea comerciala a fost conceputa ca un organism autonom, caruia legea i-a conferit personalitate juridica.

Personalitatea juridica reprezinta acea “armura” proprie si indispensabila existentei subiectului colectiv de drept pe care legea o organizeaza pentru ca societatea comerciala sa poata participa în nume propriu la circuitul economico-juridic . Continutul si limitele “personalitatii juridice” nu pot fi modificate prin vointa persoanelor fizice, asociati ce compun “colectivul” societatii comerciale. Modificarile au în vedere tipurile de societati comerciale permise de lege si regimul lor juridic reglementat prin norme imperative, iar nu acele dispozitii supletive care permit manifestari derogatorii ale vointelor proprii, individuale, ale asociatilor.

Analizând diferite legislatii nationale constatam ca legiuitorul s-a preocupat de crearea unor anumite tipuri de societati comerciale care sa raspunda, pe de o parte, imperativelor economice, iar, pe de alta parte, pentru a ordona, din punct de vedere juridic, schimbarile pe care aceasta practica le impune fara încetare.

Existenta societatilor comerciale este în primul rând rodul unei practici milenare pe care legiuitorul modern, începând cu codificarea napoleoniana, a retinut-o. Fiecare tip de societate s-a nascut pentru a raspunde unei nevoi specifice în dezvoltarea comertului, si în acest sens a-au structurat si reglementarile juridice.

Societatile comerciale au fost si sunt si în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca si pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzatorilor.

1.2. Consideratii generale privind originea si evolutia societatilor

comerciale

Germenii institutiei juridice a societatii comerciale au aparut înca din perioada antichitatii.

În antichitate, dreptul roman distingea între mai multe forme de societate:

- societatea tuturor bunurilor prezente si viitoare ale asociatilor;

- societatea care avea ca obiect un singur lucru;

- societatea al carei obiect îl formau veniturile5 .

Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, indiferent de forma sa, societatea era lipsita de personalitate juridica, cu exceptia, temporara, a societatii publicanilor având ca obiect arendarea impozitelor statului.

Dezvoltarea activitatii comerciale în perioada Evului Mediu a condus la cristalizarea primelor societati comerciale cu atributele lor specifice.

Daca societatea în nume colectiv a avut drept precursoare societatea civila fara personalitate juridica, consacrata de dreptul roman, primele societati în comandita apar în sec. al XII-lea odata cu dezvoltarea activitatii comerciale în principalele republici italiene.