Cuprins
- Capitolul I. Noţiuni introductive 4
- I.1 Introducere 4
- I.2 Conceptul de societate comercială. Caracterizare. Clasificare 6
- I.2.1 Delimitări conceptuale 6
- I.2.2 Caracterizare 8
- I.2.3 Clasificare 9
- I.3. Actele constitutive ale societăţii comerciale 12
- Capitolul. II. Etapele înfiinţării unei societăţi comerciale 15
- Capitolul. III. Înfiinţarea societăţii ″Cezaro Stil″ 18
- III.1. Ideea de afacere 19
- III.2 Planul de afacere 19
- III.2.1 Descrierea afacerii 20
- III.2.2. Planul de marketing 23
- III.2.3. Planul managerial 26
- III.2.4. Planul de management financiar 26
- Capitolul. IV. Diagnosticul financiar al societăţii Cezaro Stil 28
- IV.1. Diagnosticul pe baza soldurilor intermediare de gestiune la SC „Cezaro Stil”SRL 29
- IV.1.1 Calculul şi analiza soldurilor intermediare de gestiune 32
- IV.1.2 Analiza dinamicii şi a structurii valorii adăugate după metoda sintetică 33
- IV.1.3. Indicatorii de performanţă ai activităţii de exploatare 35
- IV.2 Diagnosticul financiar al societăţii S.C. Cezaro Stil S.R.L. apreciat
- pe baza bilanţului 37
- IV.2.1 Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment
- şi trezoreria netă 38
- IV.2.2 Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii 39 IV.2.3. Analiza lichidităţii şi a solvabilităţii firmei 42
- Capitolul. V. Diagnosticul strategic al firmei S.C Cezaro Stil S.R.L Iaşi 45
- V.1. Misiune, obiective şi opţiuni strategice 45
- V.2. Diagnosticul poziţiei strategice 46
- V.3. Analiza mediului concurenţial 49
- V.4. Analiza forţei concurenţiale 51
- V.5. Diagnosticul portofoliului de produse al firmei ″Cezaro Stil″ 56
- Capitolul. Cap. VI. Previziunea dezvoltării societăţii Cezaro Stil S.R.L Iaşi 60
- VI.1. Sinteza SWOT. 60
- VI.2. Obiective strategice 62
- VI.3. Planificarea Strategică 63
- Concluzii şi propuneri 69
- Bibliografie 71
Extras din proiect
Capitolul I. Noţiuni introductive
I.1 Introducere
Revoluţia din Decembrie 1989 este evenimentul major care a declanşat transformări ireversibile şi de profunzime în viaţa socială din România. Domeniul relaţiilor economice a fost unul vizat cu precădere de reforma ce a intervenit în sistemul românesc, încercându-se astfel implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţă. Consecinţa imediată a fost încercarea de a înlătura monopolul statului în economie.
O reformă economică reală vizează în mod direct cadrul juridic economic. Aderarea României la sistemul economiei de piaţă impunea realizarea unui cadru juridic adecvat noilor realităţi economice, adică reglementarea statutului juridic al agenţilor economici, ca principali actori ai economiei de piaţă, dar şi a raporturilor juridice la care aceştia participă.
Într-o economie de piaţă, printre agenţii economici cei mai importanţi se numără comercianţii, care pot fi persoane fizice sau societăţi comerciale (persoane juridice).
Condiţiile înfiinţării noilor agenţi economici şi desfăşurării activităţii lor au determinat aducerea în actualitate a dreptului comercial, ca ramură a sistemului român de drept.
Luând în considerare accepţiunea juridică a noţiunii de comerţ , putem afirma că dreptul comercial reprezintă „un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele şi operaţiunile considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şi raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.“
Dreptul comercial, prin normele sale, reglementează astfel atât producţia propriu-zisă, cât şi distribuţia mărfurilor sau prestărilor de servicii.
Legea nr.31 din 1990 privind societăţile comerciale a completat şi înlocuit prevederile depăşite din Codul comercial român, acesta din urmă fiind considerat ,în
continuare, singurul izvor direct de drept în materie. Codul comercial este completat cu izvoare subsidiare, în speţă Codul civil, Legea nr. 21 din 1924 privind persoanele juridice completată de dispoziţiile Decretului nr. 31 din 30 ian. 1954 privind condiţiile generale de dobândire a personalităţii juridice pentru societăţile comerciale. Constituţia are un rol special, fiind izvorul fundamental pentru toate ramurile de drept din sistemul juridic român; în Constituţie sunt reglementate principiile de organizare a activităţii economice, în care se prevede că „economia României este o economie de piaţă“(art.134).
De asemenea D.L. nr. 54/1990 şi L. nr. 15/1990 sunt considerate primele reglementări care au adoptat dispoziţii oportune realizării reformei mecanismului economiei planificate existent înainte de 1989.
Potrivit normelor juridice în vigoare, societăţile comerciale au putut fi constituite atât sub forma unor societăţi de persoane, cât şi de capitaluri La baza constituirii lor se află contractul de societate şi /sau statutul societăţii. Acestea reprezintă actele constitutive ale societăţii, şi ele exprimă acordul de voinţă iniţial al societarilor.
Contractul de societate cuprinde date despre părţile contractante, obiectul societăţii, sediul şi durata societăţii, capitalul social, numărul, valoarea şi modalităţile de transmitere a acţiunilor sau părţilor sociale (dacă este cazul), drepturile şi obligaţiile asociaţilor, organele de conducere, precum şi numeroase alte clauze asupra cărora părţile au căzut de acord.
Statutul societăţii , ca parte integrantă a contractului de societate, precizează în mod amănunţit atribuţiile adunării generale, modul de exercitare a dreptului de vot şi de adoptare a deciziilor asociaţilor, atribuţiile şi organizarea consiliului de administraţie sau ale comitetului de direcţie, numirea, atribuţiile, salarizarea şi răspunderea administratorilor şi ale cenzorilor aflaţi în organul de control, dar şi eventualele cazuri de dizolvări şi modalităţi concrete de lichidare a societăţii.
În ceea ce priveşte societăţile comerciale cu participare străină pe teritoriul român, constituirea lor trebuie aprobată de ministerul de resort, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Pentru societăţile comerciale cu participare străină de 100%, aprobarea privind constituirea lor se dă direct de Guvernul României
I.2 Conceptul de societate comercială. Caracterizare. Clasificare
I.2.1 Delimitări conceptuale
Reglementările legale în domeniul societăţilor comerciale nu oferă o definiţie oficială în legătură cu conceptul de societate comercială. Prin urmare, invocând art.1, alin.2 din Codul comercial care prezintă Codul civil ca dreptul comun în materie, s-au preluat în doctrină trăsăturile definitorii ale societăţii civile.
În literatura de specialitate s-au formulat numeroase definiţii pentru societatea comercială. Tendinţele noi în domeniu sunt de a restrânge latura contractuală (voinţa asociaţilor) a societăţilor comerciale, devenind precumpănitoare latura instituţională, adică personalitatea juridică (ca efect al legii)
Unele lucrări mai vechi definesc societatea comercială ca persoană juridică constituită printr-un contract, în care două sau mai multe persoane convin să formeze, cu depunerile lor, un fond special cu scopul de a împărţi câştigul ce ar putea rezulta din faptele de comerţ efectuate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiu Previzional privind Infintarea si Dezvoltarea unei Societati Comerciale.doc