Concurența

Concurenţa este un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atît afacerile, cît şi existenţa oamenilor. Este cert că omul, de cînd se naşte şi pînă moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rînd, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui sa concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă.

În general concurenţa se desfăşoară între întreprinderi în calitatea lor de ofertanţi (vînzători), fiecare concurent încercînd să satisfacă cît mai bine nevoile clienţilor, mai bine decît pot să le satisfacă întreprinderile concurente. Pentru aceasta, evident, întreprinderea va utiliza mijloacele necesare de concentrare a acţiunilor sale în raport cu nevoile exprimate de cumpărători.

Actualitatea temei de cercetare este determinată de creşterea importanţei concurenţei ca mecanism actual de reglare a relaţiilor de piaţă, generate de intensificarea schimburilor internaţionale de mărfuri, creşterea rolului societăţii transnaţionale. Concurenţa reprezintă elementul-cheie în funcţionarea mecanismului pieţii şi a economiei de piaţă în general. Un avantaj important ar fi acela că concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercînd să le satisfacă cît mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori, este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii, de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori, de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării.

În cadrul acestui context este folosită metoda analizei istorice care este necesară pentru cercetarea originii, metoda analizei comparative (analizei logice, deductive, inductive, generalizare specificare) utilizate pe tot parcursul tezei.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării.

Elemente de momente ştiinţifice prezintă analiza unor noi aspecte esenţiale ce conţine concurenţa neloială. Ca fenomen juridic complex, aceste elemente s-au concretizat în următoarele teze principale:

Obiectul investigaţiei nu a stat pînă acum la baza vre-unui studiu complex în Republica Moldova.

De exemplu s-a făcut un studiu de cercetare între concurenţa loială şi cea neloială, analiza minuţioasă a formelor răspunderii juridice.

Scopul şi sarcinile lucrării ar fi următoarele:

1. elucidarea specificului concurenţei;

2. definirea conceptului;

3. prezentarea procedurii răspunderii juridice a concurenţei neloiale;

4. studierea răspunderii juridice evidenţiind caracterele ei în Republica Moldova;

5. studierea şi evidenţierea mai pronunţată a caracterelor ce delimitează principalele forme ale răspunderii juridice

Structura lucrării. Această lucrare se propune de a se concentra în problema importanţei formelor de răspundere pentru actele de concurenţă neloială cuprinsă în trei capitole dintre care:

Capitolul I- prezintă o sinteză şi o analiză a conceptului concurenţei prin prisma expunerii cîtorva definiţii.

Capitolul II- cuprinde trei paragrafe unde sunt abordate formele concurenţei comerciale, particularităţile specifice ale concurenţei loiale cît şi celei neloiale, impactul lor asupra relaţiilor comerciale.

Capitolul III- aici am oglindit modalităţile specifice răspunderii juridice, ce este in general raspunderea juridică şi care sunt formele ei, am evidenţiat răspunderea juridică pentru acte de concurenţă neloială cum ar fi: denigrarea, dezorganizarea, imitaţia, reclama comparativă şi superlativă, testarea mărfurilor, publicitatea mincinoasă, inoportună, publicitatea şocantă.

CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND CONCEPTUL CONCURENŢEI ÎN RELAŢIILE COMERCIALE

- 1.1 NOŢIUNEA ŞI EVOLUŢIA CONCURENŢEI

Prin originea sa conceptul de concurenţă s-a format din vremuri străvechi. Reglementările juridice moderne l-au preluat din limbajul uzual, completîndu-l cu noi caracteristici în scopul adaptării la cerinţele vieţii economice moderne. În general prin concurenţă se înţelege o confruntare, o luptă între tendinţe adverse care converg spre acelaşi scop. În limbajul obişnuit concurenţa este o competiţie, unde oamenii încearcă să existe mai bine decît rivalii lor şi care tind să obţină ceea ce au obţinut alţii, sau chiar mai mult, în aceeaşi perioadă de timp. Fiind privită ca o rivalitate sau o întrecere, într-un anumit domeniu de activitate, concurenţa se manifestă pe plan social ca opoziţie între înţelese individuale şi cele sociale generale, între drepturi şi obligaţii, între manifestări altruiste sau egoiste. În plan economic şi comercial, concurenţa a fost de la început înţeleasă ca un factor decisiv în activitatea productivă şi de comerţ.

Concurenţa nu este altceva decît o luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc, pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor cîştiguri cît mai mari. Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cît mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercînd să le satisfacă cît mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă.