Metode de Estimare a Riscului

Metode de estimare a riscului

pentru un portofoliu de acțiuni

Aspecte introductive privind riscul:

Orice companie care derulează proiecte majore in medii de afaceri volatile, sau orice institutie care are ca scop pastrarea unui “status-quo”, aloca resurse importante pentru analiza riscurilor strategice. In linii generale, riscurile strategice sunt reprezentate de acele evenimente care pot avea un impact major asupra continuitatii si profitabilitatii unei investitii semnificative, sau pot pune in pericol continuitatea anumitor operatiuni considerate critice, sau de interes national (daca ne referim la institutii). Evaluarea corecta a impactului acestor evenimente este de o importanta fundamentala pentru indeplinirea cu succes a obiectivului propus.

Eficiența managementului riscului oferă o bază solidă în luarea deciziilor în proiecte aducând beneficii cum ar fi: reducerea costurilor, consolidarea relatiilor cu stakeholderii și un mai bun management al schimbării.

Prima de risc in finante este una dintre cele mai importante numere in finante, insa din pacate estimarea si intelegerea valorii sale s-a dovedit a fi dificil. Abordarea static de estimare ca medie simpla a valorilor istorice reprezina o metoda frecvent utilizata in practica.

Merton (1980) sugereaza estimarea primei de risc bazata pe relatia teoretica dintre randamentelor anticipate si variatia prezenta a incasarilor.

Scruggs (1998) ofera dovezi care sugereaza incapacitatea de a gasi o relatie pozitiva intre randamentul obtinut de un portofoliu si a volatilitatii pietei, care poate rezulta din lipsa de control pentru schimburile de oportunitati de investitii.

In perioada actuala bancile comerciale si de investitii, precum si intermediarii de pe piata de capital, detin portofolii de valori mobiliare complexe a caror valori depind de variabilele exogene, precum ratele de dobanda sau cursul de schimb.

Pentru a aloca capital in cadrul unui portofoliu de investitii, a evalua solvabilitatea si a masura profitabilitatea managerii de risc si autoritatile de reglementare cuantifica impactul si probabilitatea unor posibile modificari in valoarea portofoliului. Acest process reprezinta in fapt “masurarea riscurilor de piata”.

Gestionarea eficientă a riscurilor oferă o bază solidă pentru luarea deciziilor în proiecte, aducând beneficii importante. Atât timp cât criza financiară și economică este prezentă la nivel global și concurența de pe piață este mai mare și mai agresivă, interesul de gestionare a riscurilor de proiect este in creștere.

Chapman și Ward (2002) identifică o mulțime de limitări și erori care apar în gestionarea riscurilor in proiecte, chiar dacă managerul de proiect are experiență considerabila în gestionarea lor. Principalele deficiențe găsite de Chapman și Ward sunt următoarele: activitățile inițiale pentru gestionarea riscurilor sunt detaliate prea mult, iar legăturile între elementele proiectelor nu sunt prezentate într-un mod echilibrat, identificarea riscului nu reușește să asigure o structură bună a surselor de incertitudine și să identifice legături semnificative și interdependențe între problemele, estimările riscului sunt extrem de dependente de ipotezele domeniul de aplicare a proiectului și nu pe si pe alt tip de ipoteze, estimările asupra riscurilor sunt costisitoare, dar nu și eficiente din punct de vedere al costurilor; evaluarea riscului nu reușește să combine în mod corespunzător diferite surse de incertitudine, datorită impementării slabve a planului de proiect si a lipsei dependențelor cruciale. Majoritatea acestor limitări sunt legate de integrarea proceselor managementului de risc cu fiecare dintre aceste procese și cu procesele managementului de proiect.

Riscul de piata este definit de catre urmatoarele component: riscul de capital, riscul ratei de dobanda, riscul valutar si riscul de modificare a preturilor materiilor prime.

Conform ghidului Risk Management – A practical guide (1999), in plus fata de riscul de piata, pretul instrumentelor financiare mai poate fi influentat de :

- Riscul de diferenta ( spread risk) = pierderea potential cauzata de modificarile spread-urilor intre doua intrumente. (ex. Obligatiuni corporative vs. obligatiuni guvernamentale);

- Riscul de baza ( Basis risk) = pierderea potential, datorata diferentelor de preturi intre instrumente echivalente, cum ar fi contractile futures, obligatiuni si swaps. Portofoliile de hedging sunt expuse la riscul de baza;

- Riscul specific( Specific risk) = riscul specific al emitentului;

- Riscul volatilitatii ( Volatility risck) = pierderea potential a unui portofoliu datorita fluctuatiilor de volatilitate. In general portofoliile care contin pozitii short pe optiuni isi diminueaza valoarea daca volatilitatea activului suport creste.