Managementul resurselor umane în organizația viitorului

Introducere

Această temă de cercetare științifică, privitoare la resursele umane din organizația viitorului mi-a trezit interesul datorită faptului că societatea civilă, precum și piața muncii, se află într-un proces dinamic de consolidare a calității resursei umane iar acest lucru implică o schimbare la nivelul mediului organizațional al unei instituții, metodelor de lucru cu angajații și de valorificare a potențialului acestora. De asemenea, acest subiect este de actualitate, fiind tratat în mod deosebit de așa numitele organizații care învață, sunt flexibile și deschise spre inovare.

Scopul vizat de această lucrare de licență este de studiere a resurselor umane în organizațiile viitoare, precum și de abordare a conceptului de muncă flexibilă, tipuri și implicații ale flexibilității muncii în organizația de mâine.

De asemenea, obiectivele propuse spre a fi îndeplinite în această lucrare de cercetare științifică sunt următoarele: definirea și analizarea termenului de organizație a viitorului, studierea culturii organizaționale și a caracteristicilor personalului, prezentarea unor modalități de integrare a resursei umane în organizația de mâine, abordarea flexibilității muncii și a conceptelor de telemuncă, part-time, jobshare, flexitime, munca pe proiect și munca intermitentă, realizarea unui studiu de caz privind aceste alternative la munca tradițională și, nu în ultimul rând, formularea unor concluzii și sugestii credibile.

Metodologia utilizată în realizarea acestei lucrări constă în parcurgerea mai multor surse bibliografice tipărite, electronice, publicații de specialitate, întocmirea unui studiu de caz, analize de tip SWOT și sintetizarea tuturor resurselor informaționale disponibile în structura temei. Prin această lucrare nu se urmărește epuizarea temei în cauză, ci o abordare originală și subiectivă a conceptelor, deschisă și altor interpretări științifice mai elaborate.

CAPITOLUL I

Organizația viitorului

Orice organizație are în structura culturii corporatiste un sistem de valori și principii după care se ghidează în activitatea sa, o deviză, misiune și viziune bine definite.

Organizația viitorului, spre deosebire de cea clasică, tradițională, accentuează ideea de viziune, inovare, flexibilitate a muncii, mobilitate și modelare continuă a resursei umane. De asemenea, într-o astfel de companie, care este disponibilă spre a învăța, există un lider inspirațional, capabil să se dezvolte în mod continuu prin intermediul angajaților, să-i îndrume și să le crească stima de sine, motivația extrinsecă și în mod special pe cea intrinsecă, toate acestea fără a se impune sau a insufla superioritate subordonaților săi, așa cum se întâmplă adesea în organizațiile „închise”. Un șef dă ordine ce trebuie executate, dar un lider caută să-i inspire pe cei cu care lucrează, spijinindu-i în munca întreprinsă, fiind un adevărat mentor. În orice organizație deschisă spre inovare întotdeauna se investește în resursele umane îndeosebi, dar și în cele materiale, financiare și informaționale.

Organizația viitorului este cea care învață și ,,acea organizație unde oamenii își dezvoltă continuu capacitatea de a crea rezultatele pe care ei le doresc cu adevărat, unde se nasc noile 1modele de gândire, unde aspirațiile colective nu sunt înfrânate și unde oamenii învață încontinuu cum să învețe împreună.”1

Orice corporație orientată spre inovare, atât la nivel organizațional, cât și individual, va avea capacitatea de a furniza produse și servicii de înaltă calitate, astfel minimizându-se costurile.

Succesul va fi în favoarea acelei instituții care evoluează constant, definindu-și coordonate și aptitudini inedite. Liderii unei organizații inovatoare trebuie să reprezinte un bun exemplu de profesionalism, implicare în crearea și dezvoltarea sistematică a capitalului uman. Acesta este cel mai reprezentativ pentru extinderea oricărei organizații a viitorului, pe lângă capitalurile tehnice și financiare, deoarece include un capital educațional, respectiv abilități dobândite de către indivizi în procesul de educație formală, dar totodată nonformală și informală. De asemenea, capitalul biologic, care constă în starea de sănătate, abilitățile fizice ale unui individ, este o componentă de importanță majoră în capitalul uman al organizației viitorului. Capitalul biologic este evidențiat îndeosebi de medicina muncii, care are un rol decisiv în procesul de recrutare și selecție a angajaților. Liderii sunt responsabili pentru consolidarea unui mediu organizațional competitiv, dinamic, bazat pe performanța angajaților, care, implicit, determină performanța organizației în ansamblu.