Arterita Cronică Obliterantă

Introducere

Lucrarea de faţă reprezintă un studiu concis despre manifestările şi caracteristicile Arteriopatiei obliterante, una dintre frecventele boli a populaţiei în vârstă. Prezentul material este rezultatul unor cercetări realizate în biblioteci, dar şi „pe teren”, respectiv în spitalelul de recuperare cardiovasculară Dr.Benedek Géza din oraşul Covasna. Observaţiile la faţa locului au fost detaliat prezentate prin câteva „studii de caz” concrete, ca argumente convingătoare susţinerii aspectelor teoretice descrise.

Se porneşte de la premiza că prin urmarea unui tratament balneofiziokinetoterapiutic se poate aduce ameliorarea sau stoparea evoluţiei bolii.

Arteriopatiile obliterante au drept caracteristică fiziopatologică reducerea sau suprimarea fluxului arterial, urmată de ischemie tisulară.

Arteriopatiile obliterante cronice (A.O.C.) reprezintă o parte foarte importantă a patologiei vasculare, caracterizat prin impactul socio-medical, prin gravitatea si prognosticul acestor boli, prin multiple aspecte etiopatogenice si chimice, dar si prin numeroasele contradicţii, incertitudini si necunoscute din domeniu. Controversele se reflectă în terminologia care nu este încă definitivă. În principiu termenul mult utilizat de arterită este incorect deoarece presupune prezenţa inflamaţiei, care în realitate nu este obligatorie. Se consideră adecvat termenul de arteriopatie obliterantă cronică (A.O.C.) deoarece elementul constant, esenţial, este obliterarea arterelor care se poate dezvolta pe un vas cu leziuni de tip inflamator, degenerativ, traumatic sau cu peretele indemn.

Arterele ce pot fi afectate in arteriopatia obliterantă cronică (A.O.C.) a membrelor inferioare sunt:

- aorta terminală

- arterele iliace

- arterele femurale

- arterele poplitee

- trunchiurile arteriale gambiere

În arteriopatia obliterantă cronică (A.O.C.) a membrelor inferioare, îngustările sau ocluziile pot fi localizate la oricare dintre arterele sus menţionate. Arteriopatiile obliterante cronice (A.O.C.) în localizarea la membrele inferioare, sunt prezente la 1% din populaţia de 40-50 ani si la 5% la cei de 60-65 ani. În plus afectarea membrelor inferioare agravează prognosticul pacienţilor poliarteriali, în primul rând al coronarienilor si a celor cu patologie vasculară cerebrală. La 20-30%din bolnavii cu arteriopatie obliterantă cronică a membrelor inferioare boala se agravează spontan si necesită sancţiuni terapeutice invazive. Se descriu arteriopatii obliterante cronice si la nivelul membrelor superioare, la nivelul arterelor carotide sau la nivel visceral, etiologia si etiopatogenia fiind comună, ele agravându-se adesea reciproc.

Arterita obliterantă are un debut silenţios, făra nici o durere. Pe măsură ce evoluează apar dureri la eforturi şi ulterior chiar în starea de repaus. Intensitatea durerilor şi disconfortul produs variază în funcţie de grupa de muschi unde este localizată obstrucţia arterială. În stadii avansate se remarca şi tulburări senzitive şi motorii: amorţeala şi furnicături în zona membrului afectat, senzaţie de răceala, modificarea coloraturii pielii, paralizie şi dispariţia pulsului.

Procesul ischemic şi tulburările trofice favorizează apariţia ulceraţiilor, a infecţiilor şi a gangrenei. În asemenea situaţii exista riscul de amputare a membrului afectat pentru a salva viaţa bolnavului.

Capitolul I. Arterita cronică obliterantă

1. Clasificare

Obliterările arteriale sunt boli ale arterelor mari, medii şi mici şi se caracterizeză prin modificări anatomice ale peretului arterial şi ale echilibrului fluidocoagulant a sângelui.

Arteropatiile organice periferice cuprind:

- Arteropatii degenerative

- Artetopatii inflamatoare.