Extras din licență
„Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice.”
Jaques Fresco Pornind de la motto-ul menționat anterior, se poate remarca necesitatea stimulării şi dezvoltării creativității elevilor,ea fiind înţeleasă nu în sensul de a face ca toţi elevii noştri să devină artişti, ci ca ei să conştientizeze forţa care există în fiecare din ei și cu ajutorul căreia își pot modela sau remodela realitatea înconjurătoare pe baza unor cunoștințe și aptitudini însușite în prealabil. Ciclul achiziţiilor fundamentale reprezintă baza formării deprinderilor de conduită şcolară, înzestrarea elevilor cu capacităţi de bază citirea, scrierea şi cu orientarea actului comunicării spre baze logico-stiinţifice, fără elemente de teoretizare, ci prin exersare şi simulare. Dezvoltarea creativităţii copiilor reprezintă o preocupare permanentă pentru cadrele didactice înzestrate cu un acut simţ al imperativului social. Astfel, copilul provocat să creeze va deveni omul capabil să găsească soluţii şi să se adapteze într-o societate aflată în permanentă schimbare. E nevoie deci de un dascăl creativ, ingenios, plin de fantezie, bine informat care să descopere mereu noi forme de lucru, noi metode, procedee şi tehnici, noi căi de abordare a fenomenului educaţional pentru a depăşi rutina, şablonul.
Lucrarea de faţă este structurată în trei părţi: partea teoretică,metodologică şi practic-aplicativă.
Partea teoretică și cea metodologică cuprinde trei capitole și abordează aspectele psihopedagogice ale dezvoltării creativității, pornind de la definirea conceptului de creativitate și dimensiunile acestuia (Abordarea teoretică și psihologică a procesului de creativitate), continuând cu modalitățile de relaționare cu factorii stimulatori sau inhibitori ai creativității (Creativitatea și educabilitatea acesteia la elevii din ciclul primar) și terminând cu un inventar al formelor de organizare a activității, care, prin centrarea pe cultivarea capacității creative și apelând la ajutorul unor metode specifice, pot dezvolta acest aspect extrem de important al definirii personalității școlarului (Principii și metode de stimulare a creativității în mediul școlar).
Partea practică o constituie capitolul IV, cercetarea aplicativă ce vizează în mod special eficiența implementării strategiilor de stimulare a creativităţii elevilor în orele de opțional Literatură pentru copii. Cercetarea a urmărit demonstrarea faptului că utilizarea unor metode , procedee şi tehnici de stimulare a creativităţii în cadrul orelor de opțional Literatură pentru copii va determina o creştere a nivelului creativităţii elevilor
Metodele și procedeele selectate pentru implementarea cercetării au fost metode şi procedee moderne, activ participative de stimulare a creativităţii, în concordanţă cu profilul psihologic al elevilor şi cu cerinţele programei.
Motivaţia alegerii acestei teme este justificată, în primul rând, din perspectivă psiho-pedagogică astfel: avem nevoie de copii care gândesc şi au capacitatea de a prelucra informaţia primită, nu doar de simpli receptori, se impune trecerea de la stocarea informaţiei la prelucrarea logică, astfel încât aceasta să-şi găsească aplicabilitatea. Este necesară stimularea creativităţii, a imaginaţiei şi a gândirii flexibile pentru o structurare temeinică, sistematică a informaţiei, a aptitudinilor, a capacităţilor; se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic, de la o arie curriculară la alta, conţinuturile şi de a le structura, eventual de a le ierarhiza, în funcţie de trebuinţe, de necesităţi şi de contextele situaţionale.
Astfel, dezvoltarea procesului creativ nu se realizează de la sine, ci este nevoie de acţiuni continue şi organizate de stimulare şi activare. Aceste acțiuni presupun stimularea şi satisfacerea trebuinţei de cunoaştere a elevului, ceea ce determină dezvoltarea nivelului creativ, amplificarea fexibilităţii, fluidităţii, originalităţii plastice şi verbale. Informaţiile, modelele de acţiune însuşite prin activitatea de învăţare declanşată şi susţinută energic de trebuinţa de cunoaştere, sunt supuse transformărilor creative şi generează un original cu valoare subiectivă.
CAPITOLUL I
ABORDAREA TEORETICĂ ȘI PSIHOLOGICĂ A PROCESULUI CREATIV
I.1 Creativitatea - delimitări conceptuale şi specifice Conceptul pedagogic de creativitate propune un model teoretic adaptabil la condiţiile unei experiențe educaţionale deschise autoperfecţionării permanente. În această accepţie, creativitatea defineşte: un produs creator situat cel puţin la nivel inventiv; un proces creator orientat în direcţia sesizării şi a rezolvării - problemă la nivelul gândirii divergente; o dimensiune axiologică a personalităţii care valorifică resursele globale ale sistemului psihic uman, la nivelul interacţiunii optime dintre atitudinile şi aptitudinile creative.
Bibliografie
1.Amabile T., (1997), Creativitatea ca mod de viaţă. Ghid pentru părinţi şi profesori, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
2.Amabile, T.M.,(1996) Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti.
3.Bărboi C., Boatcă S., (1995), Limba şi literatura română. Antologie de texte comentate - clasa a IX-a, Editura Cartea Şcolii, Bucureşti.
4.Bejat M. (coord.), (1981), Creativitatea în ştiinţă, tehnică şi învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5.Bocoş, M., Catalano, H.,(2008), Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar (cercetări-acţiune), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
6.Bocoş, M. (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
7.Bratu, G.,(2004), Aplicaţii ale metodelor de gândire critică în învăţământul primar, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti
8.Breban S., Gongea E., Ruiu G., (2006), Metode interactive de grup Editura Arves.
9.Cerghit I., (1997), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
10.Chereja, F.,(2004), Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti.
11.Cosmovici, A., Iacob, L.,(2005), Psihologie Şcolară, Editura Polirom, Iaşi
12.Costea O. (şi colaboratorii), (1999), Literatura pentru copii, Manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
13.Cucoş C. (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
14.Faur, F., (2010), Literatura română şi literatura pentru copii, Note de curs, Arad.
15.Fierăscu, C., Gh. Ghiţă, (1969), Dicţionar de terminologie literară, Bucureşti, Editura Ion Creangă.
16.Flueraş V, (2003), Paideia şi gândirea critică, Colecţia Ştiinţele Educaţiei, Cluj-Napoca.
17.Iftime G., (1979), Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
18.Ionescu, M., Radu, I.,(2004), Didactica modernă, ed. a II-a revizuită, Editura. Dacia, Cluj-Napoca.
19.Ionescu, M.,Chiș,V.,(2001)Didactica modernă,Editura Dacia,Cluj- Napoca
20.Landau E., (1979), Psihologia creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
21.Matei N.M., (1982), Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
22.Mărgineanu N., (2002), Psihologie şi literatură, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
23.Mitu, F.,(2006), Metodica predării-învăţării integrate a limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti.
24.Pamfil A., (2009), Limba şi literatura română în şcoala primară, Editura Paralela 45, Piteşti.
25.Petrescu I.C., - "Şcoala activă", E.D.P.Bucureşti,1973
26.Piajet J., (1965), Psihologia inteligenţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
27.Popescu-Neveanu P., (1987), Psihologie şcolară, Tipografia Universităţii, Bucureşti
28.Roco, M., (2004)-Creativitate şi inteligenţă emoţională, Ed. Polirom, Iaşi;
29.Roşca, A.,(1972), Creativitatea, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti.
30.Stoica A., (1983),Creativitatea elevilor - posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
31.Sălăvăstru D., (2004),Psihologia educaţiei, Editura POLIROM,Bucure
Preview document
Conținut arhivă zip
- Creativitatea.docx