Rolul Asistentului Social în Prevenirea Abandonului Școlar

Introducere

Actualitatea temei. Educaţia constituie o componentă a existenţei socio-umane şi poate fi concepută ca o întâlnire între individ şi societate.

Fiind o relaţie specific umană, educaţia este o acţiune ce se desfăşoară în mod conştient, potrivit unor finalităţi prestabilite. În funcţie de aceste finalităţi sînt selectate valorile ce urmează a fi transmise, metodele şi mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza transmiterea de cunoştinţe şi organizarea corespunzătoare pentru a obţine rezultatul scontat.

Şcoala reprezintă unul dintre cei mai importanţi agenţi de socializare a copilului, care împreună cu familia contribuie la formarea şi pregătirea acestuia pentru viaţă. Cu ajutorul şcolii, societatea îşi perpetuează existenţa prin transmiterea noilor generaţii a valorilor, normelor şi regulilor de comportament.

Tot mai frecvent apare refuzul copiilor de a frecventa şcoala, prioritate devenind alte ocupaţii (cerşitul, furtul ş.a. )

Paradigma dezvoltării umane consideră educaţia drept instrument de bază de extindere a posibilităţilor populaţiei.

Educaţia, în special, a tineretului în Republica Moldova, joacă un rol esenţial în edificarea fundamentelor păcii şi ale prosperităţii viitorului. O populaţie bine instruită este capabilă să asigure interacţiunea, încrederea şi cooperarea.

Pentru a realiza cu succes tranziţia, Republica Moldova nu poate conta doar pe resursele sale naturale. Ea trebuie să se bizuie pe capacităţile cetăţenilor săi, principale resursă a ţării. Pe parcursul ultimului deceniu majoritatea indicatorilor educaţiei din Moldova au rămas stabili, fiind supuşi doar unor fluctuaţii neînsemnate. Astfel, 71% reprezentând astăzi rata brută de încadrare în toate nivelurile de învăţământ.

În perioada de tranziţie, factorii nefavorabili au afectat, în primul rând educaţia preşcolară, numărul educatorilor şi al copiilor din aceste instituţii.

În anii 1995-2002, de exemplu, 33% din grădiniţe au fost închise. La începutul anului de studii 2002-2003, fiecare al 5-lea copil, cu vârsta cuprinsă între 5 şi 6 ani nu era şcolarizat, întrucât majoritatea şcolilor se află în mediul rural, iar accesul copiilor de la sat la educaţia preşcolară este limitat. Acest fenomen afectează negativ şi rata şcolarizării la nivelul învăţământului primar, cauzând o probabilitate sporită de abandon al şcolii.

Rata de încadrare în învăţământul primar în Republica Moldova este de 99,5%, iar în cel gimnazial de 92,2%, în baza acestor cifre putem conchide că în Republica Moldova circa 8% din elevi părăsesc şcoala, cauza principală fiind sărăcia.

Scopul principal al asistentului social este urmărirea creării condiţiilor necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinţele de bază, să-şi dezvolte capacitatea de adaptare la schimbări şi să fie pregătiţi să-şi asume responsabilitatea pentru propriul comportament.

Identificarea barierelor şi lichidarea acestora este scopul primordial al asistentului social în şcoală.

Scopul pe care mi l-am propus spre realizare în această lucrare este evidenţierea rolului asistentului social în prevenirea fenomenului „abandon şcolar”.

Scopul intenţionez să-l realizez prin următoarele obiective:

- identificarea cauzelor apariţiei abandonului şcolar;

- aprecierea intensităţii fenomenului;

- de a analiza programele naţionale şi internaţionale care au ca scop eradicarea fenomenului;

- sensibilizarea opiniei publice cu privire la fenomenul respectiv.

În lucrare au fost utilizate : studii de caz (pentru a reda situaţii concrete), anchetă sociologică (pentru identificarea cauzelor abandonului şcolar) şi un ghid de interviu cu profesorii (pentru depistarea modalităţilor de soluţionare a eşecului şcolar).

Datele obţinute din metodele de lucru prezentate mai sus reprezintă originalitatea lucrării.