Cuprins
- INTRODUCERE.3
- 1. FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE PRIVIND COMUNICAREA DIDACTICĂ ÎN GRĂDINIȚA DE COPII .6
- 1.1. Comunicarea didactică factor important de dezvoltare a copilului.6
- 1.2. Bariere și blocaje în comunicarea didactică a educatorului în cadrul activităților cu copiii de vârsta preşcolari.13
- 1.3.Concluzii la capitolul 1.19
- 2. REPERE PRAXIOLOGICE DE REALIZAREA COMUNICĂRII DIDACTICE CU COPIII DE LA 3 LA 6/7 ANI .21
- 2.1. Abordări curriculare axate pe tendințele de schimbare la nivelul învățămîntului preșcolar.21
- 2.2. Modalități de realizare a comunicării în gradinița de copii. .22
- 2.3. Formarea la preșcolari a competenţelor comunicative prin intermediul metodelor interactive.24
- 2.4. Concluzii la capitolul 2.27
- 3. EXPERIMENTUL PEDAGOGIC DE DEZVOLTĂRII COMPETENŢELOR COMUNICATIVE A COPIILOR DE VÎRSTĂ PREȘCOLARĂ .28
- 3.1. Metodologia cercetării .28
- 3.2. Eşantionul cercetării.28
- 3.3. Metodele experimentului pedagogic de constatare şi instrumetarul utilizat.29
- 3.4. Analiza și interpretarea rezultatelor.31
- 3.5. Concluzii la capitolul 3.32
- CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI.34
- BIBLIOGRAFIA.36
- ANEXE.38
Extras din licență
INTRODUCERE
Actualitatea şi gradul de cercetare a temei. Volumul imens de informaţie de care dispune azi omenirea şi ritmul alert în care aceasta sporeşte pun cu acuitate în faţa şcolii sarcina formării unor capacităţi pentru ca educaţii – copii şi tineri – să devină apţi de autoinformare şi autoformare permanente.
Întregul proces de organizare şi desfăşurare a activităţilor la preșcolari este reglementat de educator prin comunicare. Urmărind fixarea comportamentelor dezirabile ale preșcolarilor şi modificarea celor indezirabile, prin comunicare educatorul vizează, în acelaşi timp şi cu precădere, formarea capacităţilor comunicative ale educaţilor.
Dar pentru a putea forma, educatorii trebuie ei însăşi formaţi. În special, pentru a forma la copii competenţe comunicative, educatorii trebuie să posede asemenea competenţe, iar procesul de comunicare cu copiii este el însuşi mijlocul de formare la aceştia a competenţelor de comunicare. Prin urmare problema competenţelor comunicaţionale îi priveşte deopotrivă pe educatori şi pe educaţi, fie că e vorba de perfecţionare în cazul primilor, fie că e vorba de formare-dezvoltare în cazul celorlalţi.
Pornind de la aceste consideraţii, ne-am propus să aprofundăm unele aspecte mai puţin cercetate ale comunicării şi învăţării şi efectele lor asupra formării competenţelor comunicative ale copiilor de vîrstă preșcoalră la nivelul învățămîntului preșcolar. Ne-am oprit asupra acestei perioade de preșcolaritate pentru că la absolvirea învățământului preșcolar, copiii trebuie să stăpânească principalele instrumente ale muncii intelectuale, să poată utiliza competenţele lor comunicaţionale în diferite situaţii concrete de învăţare şi în relaţiile interumane.
De-a lungul timpul specialiștii au elaborat mai multe teorii asupra conceptului de comunicare dintre care aceștia sunt: Abric Jean-Claude, Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Sălăvăstru Dorina, Belibova Silvia, Gherguț A, Ceobanu C, Maria Savu-Cristescu, Niculescu Rodica Mariana, Lupu Daciana Angelica, Truța E., Șoitu Laurențiu, Cemortan S., etc.
Pe parcursul cercetării problema a fost abordată din perspectivă mai puţin studiată şi anume: modalităţi de creştere a eficienţei formativ-comunicaţionale asupra copiilor prin exerciţii și compoziţie şi rolul relaţiilor de comunicare educator-educat şi inter-copii în ameliorarea statutelor deficitare şi în formarea competenţei comunicaţionale.
Scopul cercetării: fundamentarea teoretică și experimentală de dezvoltare a comunicării copiilor de vîrstă preșcolară.
Ipoteza cercetării: Comunicarea didactică poate deveni un model eficient de formare a competenţelor comunicative la preșcolari dacă:
1. educatorul va practica un stil comunicaţional adecvat situaţiei educative
concrete şi particularităţilor de vârstă/individuale ale copiilor;
2. vor fi stabilite interconexiuni dintre tipul şi structura comunicării didactice,
relaţiile comunicative „educator-educat”, „educat-educator”, grupul social şi competenţele
comunicative ale preșclarilor;
3. vor fi formate capacităţi intelectuale privind achiziţiile lingvistice şi încurajarea
folosirii limbii române în diferite situaţii.
Obiectivele cercetării:
- definirea comunicării didactice ca factor al formării competenţelor comunicative
la preșcolari;
- determinarea reperelor psihopedagogice de formare a competenţelor comunicative la preşcolari și stabilirea barierelor și blocajelor în comunicarea copiilor la vârsta preşcolară;
- relevarea rolului metodelor interactive, a modalității de dezvoltare competenţelor comunicative axate pe tendințele de producerea schimbării calității învățământului preșcolar;
- organizarea şi desfăşurarea experimentului pedagogic de constatare cu scopul de a diagnostica și evidenția momentele dificile în comunicarea educatorului cu copiii.
- interpretarea statistică pedagogică a rezultatelor experimentului pedagogic.
Epistemologia cercetării a inclus conceptele esenţiale oferite de pedagogie, psihologia învăţării şi comunicării, taxonomia obiectivelor educaţionale, lingvistică, teoria educaţiei didactică etc. Suportul teoretico-științific și metodologic al cercetării conceptuale elaborate de: Abric Jean-Claude, Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Sălăvăstru Dorina, Belibova Silvia, Gherguț A, Ceobanu C, Maria Savu-Cristescu, Niculescu Rodica Mariana, Lupu Daciana Angelica, Truța E., Șoitu Laurențiu, Cemortan S., etc.
Metodologia cercetării: metode teoretice – documentarea științifică; metodele – analitică și discriptivă; metode experimentale - experimentul pedagogic; ancheta pe bază de chestionar: observare, analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor experimentului.
Eșantionul cercetării. Experimentul pedagogic, etapă de constatare, a inclus un eșantion aleatoriu de 22 de copii de vârstă preşcolari - din grupa pregătitoare din or.Cahul, grădinița nr.14, gr.1 Buburuza, dintre care 8 fete și 14 băieți.
Valoarea teoretică a cercetării este determinată de: stabilirea fundamentelor teoretice și metodologice cu privire la comunicarea didactică la nivelul copiilor preșcolari, identificarea factorilor, nivelurilor și etapelor procesului didactic, modalităților și metodelor interactive de promovare a învățămîntului preșcolar etc.
Valoarea practică a cercetării rezultă din realizarea obiectivelor cercetării, din informațiile pe care ni le poate oferi literatura de specialitate. Teza poate servi la aplicarea în grădinițele de copii de catre educatori a conceptelor practice descrise prin realizarea unui proces educațional optim dându-se importanță deosebită comunicării didactice.
Bibliografie
1. Axentii I. A., Axentii V. Ghid de perfectare a tezelor de licență și master. Ediția a II-a, revăzută și completată. Cahul: Tipog.” Centrografic SRL”, 2014.
2. Abric J.C. Psihologia comunicării. Iași: Editura Polirom, 2002.
3. Belibova S. Teza de doctor în științe pedagogice. Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficiențe multiple. Chișinău 2015.
4. Borțeanu S. Curriculum pentru învățămîntul preșcolar. București: Ed.DPH, 2009.
5. Cemortan S. Valenţele educaţiei preşcolare. Chişinău: Stelpart, 2005.
6. Cemortan S. Curriculumul preşcolar. Educaţia şi instruirea copiilor în instituţiile de diferite tipuri. Chişinău: Ed. Lyceum, 1996.
7. Cerghit I., Popescu R., T.I., E., Vlasceanu I. București: Didactica. E.D.P., 1998.
8. Certo Samuel C. Managmentul modern. București: Editura Teora. 2002.
9. Ciobanu O. Comunicare didactică. București: Centrul Editorial Poligrafic ASE, 2003.
10. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom, 1998.
11. Cucoș C. Pedagogie. Iași: Polirom. 2002.
12. Cucoş C., Butnaru S., Boncu Ş. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Iaşi: Polirom, 2008,
13. Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti: Editura Univers Pedagogic, 1998
14. Ezechil L. Comunicarea educațională în context școlar. București: Editura Didactică și Pedagogică. 2002.
15. Frăţilă I. Psihologia generală şi educaţională. Bucureşti: EDP, 1993.
16. Gherguț A., Ceobanu C., Diac G. și al.,. Iași: Ed. Universității Al. I. Cuza, 2010,
17. Iacob L. Comunicarea în context educativ și didactic. În: Didactica Pro, 2004, nr. 2(24).
18. Savu-Cristescu M., Merima P. Comunicarea educationala-suport de curs.
19. Marin V. Comunicarea în administrația publică, București: Fundația”Dacia”. 2002.
20. Niculescu R.M., Lupu D. A. Pedagogia preșcolară și a școlarității mici. 2007.
21. Popovici D. Dezvoltarea comunicării la copii cu deficiențe mintale. București: Pro Humanitate, 2000.
22. Preda V. Metoda proiectelor în vîrste timpurii. București: Editura Miniped, 2002.
23. Sălăvăstru D. Psihologia educației. Iași: Editura Polirom, 2004.
24. Sălăvăstru D. Comunicare şi dezvoltare personală", Universitatea “Ion Creangă", Chişinău, 2002
25. Stanton N. Comunicarea. București: Editura Știința și Tehnica, 1998.
26. Truța E. Blocaje și deblocaje în relația profesor-elev. vol.I. Ed.Petru Maior. 2002.
27. Truța E., Mardar S. Relația profesori-elevi: blocaje și deblocaje. București: Aramis, 2007.
28. Sillamy N. Dicționar de psihologie. București: Univers Enciclopedic. 2000.
29. Șoitu L. Pedagogia comunicării. Editura Didactică și Pedagogică. București 1997.
30. Voinea M., Dicționar de sociologie. București: Ed.Babei, 1988
31. Voicu M., Rusu C. ABC-ul comunicării managerial. Brăila: Editura Danubius, 1998.
32. Zlate M. Introducere în psihologie. Iași: Polirom, 2000.
33. www. didactic.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicarea didactica in invatamantul prescolar.doc