Formarea conduitei moral-civică la vârsta școlară mică

ARGUMENT

„Educaţia moral-civică este o componentă a educaţiei în legătură cu care se poartă unele discuţii controversate, unii autori pronunţându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alţii abordează separat educaţia morală şi separat educaţia civică” (Marin C., 1996, p. 43). Ca și ceilalți autori, luând în considerare numeroasele interferenţe ce se stabilesc între fenomenul moral şi fenomenul civic al vieţii sociale, optez pentru educaţia moral-civică.

Nu este întâmplâtoare asocierea comportamentului moral cu cel civic. Este evident că cele două comportamente se asociază, se sprijină şi se condiţionează reciproc, deoarece nu poţi avea un comportament moral fără să respecţi legităţile, tradiţiile şi valorile unei societăţi, după cum nu poţi avea un comportament civic dacă nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guvernează viaţa comunităţii în care trăieşte (Miron, I., 2007, p. 54).

Educaţia moral-civică este o componentă extrem de complexă a educaţiei, pentru că efectele sale se resfrâng asupra comportamentului copilului, iar acesta se raportează din punct de vedere valoric la normele morale și civice. Prin urmare moralitatea şi civismul apar ca dimensiuni fundamentale ale unei personalităţi armonioase, autentice şi integrale.

Prin studiu disciplinei educație civică în învățământul primar se urmărește formarea conduitei și conștiinței moral civice în vederea dezvoltării personalității școlarului mic.

În scopul dobândirii valorilor morale pozitive, precum: patriotismul, umanismul, democraţia, dreptatea, libertatea, onestitatea, onoarea, demnitatea, modestia etc., sunt prezentate și valorile cu sensuri negative, fiecărei valori corespunzându-i o nonvaloare (bine-rău, sinceritate-minciună, eroism-laşitate etc.), astfel copiilor fiindu-le implementată capacitatea de a distinge și a alege între bine și rău (Rădulescu, E., 1998, p. 46).

Am ales această temă deoarece consider că disciplina educație civică în cadrul învățământului primar are o mare pondere în dezvoltarea trăsăturilor morale și civice, formând o bază, încă de la o vârstă fragedă, pe care ulterior se vor construi caractere și personalități ce conturează individul, individ ce va fi parte integrantă a societății.

Așadar, am structurat lucrarea de față în trei capitole ce evidențiază formarea conduitei moral civică atât din punct de vedere psihologic cât și pedagogic.

În prima parte a lucrării am pus accentul pe sublinierea particularităților dezvoltării morale în învățământul primar, am continuat cu conturarea obiectivelor și factorilor privind formarea conduitei și conștiinței moral civice, precum și a programelor și manualelor ce dezbat această disciplină.

În partea finală a lucrării am realizat un studiu constatativ observațional prin intermediul căruia am urmărit eficiența metodelor și procedeelor utilizate în formarea trăsăturilor morale ale personalității școlarului mic.

Voi încheia lucrarea cu unele consideraţii finale şi propuneri privind modalitaţi de valorificare a valenţelor formativ-educative ale educației moral-civice în ciclul primar.

Capitolul I - PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII MORALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Scopul educaţiei moral-civice este formarea conştiinţei moral-civice şi formarea conduitei morale şi civice ce se realizează prin informații de natură teoretică și apoi prin aplicarea lor practică. Se impune precizarea că această separare între sarcinile de factură teoretică şi cele de natură practică este făcută din considerente didactice, pentru că în realitate, ele acționează în sinergie, profilul moral-civic al subiectului dezvoltându-se simultan pe ambele laturi, presupunând deopotrivă informaţie şi acţiune, sentimente, convingeri-fapte.

I.1 CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII MORAL-CIVICE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ

Copilul este părintele adultului - spunea Maria Montessori (1913, New York) pentru a exprima metaforic rolul pe care îl are copilăria în dezvoltarea psihică pentru adultul care va deveni.

Comportamentul moral al copilului este mediat de relaţiile pe care le stabileşte cu valorile morale existente în colectivul din care face parte, de calitatea relaţiilor care se stabilesc între el şi ceilalţi membri ai colectivității.

Plecând de la ideea existenței unui paralelism între dezvoltarea morală şi dezvoltarea intelectuală, procesul de constituire şi modelare a conştiinţei morale a copilului se dezvoltă încă din stadiul inteligenţei senzorio-motorii. Conform acestei teorii bazate pe studii aprofundate, modelarea conştiinţei morale se realizează în două stadii, reliefate de Jean Piaget:

a). stadiul eteronom – al realismului moral sau morala ascultării;

b). stadiul cooperării – al autonomiei morale.

Stadiul eteronom corespunde copiilor până la vârsta de 7-8 ani şi se evidenţiază că sursa primelor sentimente morale este respectul. În mod obişnuit purtătorii valorilor morale iniţiale sunt părinţii pe care copilul îi consideră ca fiind mult superiori lui. Ei nu sunt numai purtătorii valorii, dar şi simbolul şi forţa valorii, strecurându-se astfel un sentiment de adoraţie şi teamă, de respect (Piaget, J., 1974, p.167).

Apariţia respectului face posibilă noi forme de comunicare. Copilul devine capabil să recepteze ca obligatorii ordinele şi consemnele părinţilor. Pe baza acestei relaţionări apare sentimentul datoriei. Regulile de conduită sunt privite de copil ca un dat, ca o emanaţie a unei autorităţi exterioare şi superioare lui, fără nicio legătură cu situaţia concretă. Ceea ce-l determină să se supună este respectul unilateral bazat pe afecţiune şi teamă.