Rutină și creativitate

Argument

In masura in care politica unei tari este axata pe dezvoltare durabila, reformele apar ca o necesitate. Orice dezvoltare presupune oameni pregatiti sa o realizeze( profesionisti de toate categoriile), iar scoala este cea care ii pregateste. Dezvoltarea stiintelor educatiei, inovatia didactica solicita transformarea profesorilor in specialisti ai domeniului proiectarii curriculare.

In scoala traditionala prima informationalul. Ipoteza: cel ce cunoaste informatiile, poate automat opera cu ele la un nivel satisfacator. Aceasta conceptie a generat pe alocuri performante inalte, dar la nivelul masei de elevi a generat esecuri. Asistam la o lectie obisnuita. Elevii sunt in banci, unii in spatele celorlalti. Toti au privirile atintite inainte, acolo unde se afla profesorul. Doar acolo pot gasi raspunsurile la confruntarile personale.

Astazi, enciclopedismul cunoasterii este imposibil de atins. Dezideratul scolii moderne vizeaza inzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competente de tip functional. Dominanta activitatii didactice trece pe asimilarea instrumentelor de accesare si prelucrare a informatiilor. Elevii sunt pretutindeni in clasa. Ei sunt grupati potrivit optiunilor de studiu si resurselor asigurate de cadrul didactic. Elevii privesc unii la altii, comunica. Toti au sansa dialogului efectiv. In parteneriat cu cadrul didactic creativ ei vor gasi raspunsurile de care au nevoie. Profesorul nu urmareste ,,dresarea" elevului pentru o ascultare pasiva, ci urmareste sa-l faca partas la propria formare.

Proiectarea didactica este o arta deoarece rezulta din interactiunea mai multor factori ce-i confera o mare suplete, o putere de adaptabilitate la varietatea de situatii in care este implicata(G. Mialaret). Ramane arta in masura in care este o chestiune de intuitie, de spontaneitate, de maiestrie pedagogica, de inteligenta, de imaginatie si de sensibilitate afectiva, rationala, ce caracterizeaza personalitatea profesorului. Procesul de invatamant intercaleaza in contextul desfasurarii sale nenumarate elemente de arta sau de maiestrie pedagogica, si nici nu poate fi altfel, fiindca numai omul, cu gandirea si sensibilitatea lui poate interveni creator, cu subtilitate si nuantare in actul educativ, raspunzand adecvat sensibilitatii si efervescentei gandirii fiecarui elev in parte. Calitatea proiectarii se apreciaza in masura in care poseda calitati transformatoare. Ea este privita ca o problema de organizare, de conducere a procesului de invatamant, cuprinzand actiuni de organizare, coordonare, orientare, dirijare, stimulare, evaluare, decizie, ameliorare, cercetare, inovare a proceselor instructive.

Intr-un sistem educational in care a sti si a face sunt adevarate etaloane ale formarii individului, metodologia predarii joaca un rol deosebit de important. Originalitatea cu care cadrul didactic isi proiecteaza activitatile este o punte de legatura intre sistemul traditional de predare si cel modern, imbinarea celor doua fiind varianta optima a invatamantului actual. De la maieutica socratica pana la cele mai sofisticate forme ale spatiului virtual, de la metodologia centrata pe profesor, ca factor catalizator al procesului de invatare, la cea care-l aduce in centrul atentiei pe elev, procesul de invatamant a evoluat si, odata cu el, a aparut necesitatea perfectionarii continue a cadrelor didactice, atat din punct de vedere informational, cat si din punct de vedere atitudinal.

Capitolul I - Rutina si creativitate - delimitari conceptuale

I.1 Rutina si indicatorii rutinei

Rutina este definita ca fiind capacitatea, indemanarea castigata printr-o practica indelungata, deprinderea de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel, repetarea unor deprinderi invechite.

Avand in vedere dominanta creativitate- rutina, se pot face urmatoarele constatari:

- Exista unele cadre didactice care dovedesc mai multa flexibilitate decat altii in proiectarea activitatilor didactice, acestia sunt receptivi la ideile si experientele noi, manifesta indrazneala, mai multa independenta in gandire si sunt dispusi sa incerce noi practici, noi procedee. Sunt stiluri creative.

- Exista si cadre didactice care manifesta o suplete redusa, sunt rigizi, dogmatici, oarecum refractari la schimbare, la inovatie, sunt inclinati spre conventional, spre conservatorism, ei nefiind dispusi sa accepte decat lucrurile care converg cu optica lor initiala, trateaza de obicei cu refuz solicitari ce presupun innoire. Sunt cadre didactice predispuse unui stil rutinier.

Cum isi proiecteaza lectiile un cadru didactic rutinier?

Acesta gandeste tot timpul in sabloane, neputandu- se debarasa de tipare, in ciuda unui climat de fireasca libertate a gandirii. Strategia bazata pe ritual si rutina creeaza asa- numitul ,,profesor predicitbil" , care- si fundamenteaza interventiile pe standardizare si uniformizare. Un cadru didactic rutinier contureaza modelul obiectivist, in care acesta este singura resursa pe care elevii o utilizeaza in procesul de invatare. Este utilizat modelul magistrocentric, conform caruia cadrul didactic impune demersuri elevilor, aflati in situatia unei receptari pasive. Fiind foarte bine pregatit din punct de vedere stiintific isi organizeaza cunostintele pe modele general acceptate si conduce lectia dupa un plan standardizat. Detine controlul absolut al clasei, impune elevilor exprimari de la care nu au voie sa se abata, neincurajand propriile opinii si gandirea critica. Conversatia dintre profesor si elevi este de tip examinator, excluzandu-se conversatia euristica, problematizarea si metodele activ- participative. Adevarurile pe care isi propune sa le transmita sunt gata elaborate si oferite ca un produs finit.

Indicatorii rutinei sunt tocmai factorii care inhiba sau blocheaza creativitatea: insuficienta activare a imaginatiei creatoare, utilizarea nesistematica a metodelor de gandire logica, cunoasterea superficiala a metodelor euristice, slaba automotivare profesionala. Alte tipuri de blocaje, fie ele perceptuale, emotionale sau ambientale se regasesc in incapacitatea de a trata o tema din mai multe perspective, accentul pe evaluarea ideilor in loc de a insista pe generarea acestora, lipsa cooperarii si increderii in elevi.

Activitatea didactica solicita, dar si genereaza creativitate. Cadrului didactic nu trebuie sa-i fie teama sa iasa din rutina in fiecare moment al procesului instructiv-educativ, cu atat mai mult in stadiul de proiectare a demersului didactic.