Piața serviciilor de telefonie mobilă

Introducere

Din 1876, anul în care Alexander Graham Bell și Elisha Gray au inventat un aparat care era capabil să transmită vocea unui om puternic pe o distanță de 150 de metri, telefonul a traversat o eră la sfârșitul căreia a devenit aproape nelipsit din casele oamenilor în întreaga lume. Concomitent telecomunicațiile au devenit industrie, una care în prezent este cifrată la 1.78 trilioane $, adică 3% din produsul global brut pe plan mondial

Unul din sectoarele cele mai dinamice atât la nivel mondial, cât și în România îl constituie, fără îndoială, sectorul telecomunicațiilor mobile.

Primul sistem de telefonie celulară a fost lansat în 1979 în SUA și se numea AMPS - Advanced Mobile Phone Service. În Europa primul sistem de telefonie celulară a fost implementat în Suedia în anul 1981 și se numea NMT - NordicMobile Telephone.

Ritmul de inovație tehnologică a constituit suportul pentru evoluția raportului calitate-preț în favoarea consumatorului final și, implicit, în consolidarea poziției concurențiale a sectorului în ansamblul său în raport cu sectoarele concurente: telefonia fixă, transmisii prin cablu și, mai nou, aparatele foto clasice. În unele țări, rata de penetrare a telecomunicațiilor mobile a atins valori incredibile, cel puțin la o primă citire: peste 100% în Cehia, pentru a da un singur exemplu. Rata de penetrare a sistemelor de telefonie fixă sau mobilă pe piața de telecomunicații din România este net inferioară ( cca116%) celorlalte țări din Europa Centrală și de Est datorită în primul rând decalajului tehnologic și al nivelului de trai scăzut față de țările dezvoltate.

Capitolul 1

Piața serviciilor în contextul economiei moderne

1.1. Abordări conceptuale ale pieței

În economia contemporană, piața reprezintă instituția principală în jurul căreia gravitează viața economică, constituind în același timp și cel mai bun mecanism de reglare economică.

Aceasta are o istorie îndelungată , apărând cu multe secole în urmă, ca placă turnată între producători și consumatori, atunci când funcția consumului sa separat de funcția productivă. În decursul timpului, tranzacțiile comerciale mijlocite de piață au crescut considerabil, autoproducția micșorânduse drastic.

De asemenea, aceasta s-a diversificat, iar interdependențele dintre diversele categorii de piață duc la generarea de relații în lanț.

Dată fiind natura complexă a piețelor, este dificil de formulat o definiție sintetică, atotcuprinzătoare. Totuși, se poate spune că piața reprezintă:

Spațiul economic mai mult sau mai puțin abstract, în care se întâlnesc, mai mult sau mai puțin direct, producătorii și cumpărătorii (sau intermediarii acestora), acționând din interes economic;

Locul de manifestare a concurenței între agenții economici cu diverse interese;

Ansamblul mijloacelor de comunicare prin care producătorii și cumpărătorii se imformeaza reciproc de ceea ce dispun, de ceea ce au nevoie, a cantităților și a prețurilor;

Locul de întâlnire a dorințelor producătorilor cu dorințele cumpărătorilor;

Totalitatea relațiilor de vânzare-cumpărarare în legătură cu spațiul economic în care au loc.

În viziunea Asociației Americane de Marketing, piața servicilor reprezintă: