Modele teste licență asistență managerială și secretariat

1. Politicile specifice domeniului resurselor umane reprezintă ansamblul regulilor de bază şi al atitudinilor faţă de aceste resurse, pe baza cărora se adoptă deciziile în cadrul firmei. Politicile sunt supuse unui set complex de cerinţe. Prezentaţi aceste cerinţe.

2. Realizarea şi acomodarea sistemului de resurse umane la noile cerinţe ale organizaţiei şi la provocările factorilor externi presupune parcurgerea următoarelor etape:

a. concepţia de bază;

b. proiectarea dimensiunilor esenţiale;

c. construirea domeniului de activitate din economie;

d. optimizarea;

e. întreţinerea;

f. dezvoltarea.

3. Prezentaţi care sunt principalele tipuri de activitate ale departamentului de resurse umane.

4. Modelul Armstrong porneşte de la faptul că cele două activităţi esenţiale în domeniul resurselor umane, planificarea şi aplicarea, trebuie să aibă în vedere:

a. obţinerea, reţinerea şi motivarea resurselor umane;

b. dezvoltarea resurselor umane;

c. monitorizarea permanentă şi dezvoltarea mediului, obiectivelor strategice şi culturii organizaţiei.

5. Modelul Heneman constată că obiectivul de bază al activităţii firmei constă în stimularea eficacităţii resurselor umane disponibile şi utilizează trei componente fundamentale şi anume:

a. principalele activităţi;

b. rezultatele obtenabile;

c. influenţele externe.

6. Pornind de la elementul integrator faţă de strategia organizaţională, Bühner distinge trei categorii de strategii în domeniul resurselor umane şi anume:

a. strategii axate pe efortul investiţional;

b. strategii bazate pe teoriile dezvoltate în sfera de activitate a ţărilor cu economii dezvoltate în mediul concurenţial;

c. strategii orientate către setul de valori relevante pentru organizaţie;

d. strategii orientate spre mix-ul de resurse.

7. Literatura de specialitate oferă un instrumentar variat, constând în seturi de metode şi tehnici ce pot fi utilizate în activitatea de prognozare şi care pot fi structurate în trei mari categorii: metode intuitive, explorative, uni sau multicriteriale şi normative. Între metodele explorative, uni sau multicriteriale regăsim:

a. metoda brainstorming;

b. cercetarea morfologică;

c. analiza economică;

d. metoda balanţei.

8. Metoda Delphi constă în:

a. consultarea angajaţilor din toate departamentele organizaţiei pentru clarificarea neconcordanţelor;

b. consultarea unică a managerilor organizaţiei;

c. consultarea iterativă a membrilor unui grup de experţi, până la obţinerea consensului.

9. Planificarea personalului este o activitate pe termen lung, iterativă şi complexă şi se au în vedere:

a. oferta de resurse umane;

b. cererea brută de resurse umane;

c. primatul dintre tinereţe/entuziasm/costuri reduse;

d. legislaţia privind pensionarea etc.

10. Sarcina proiectării posturilor revine managerilor organizaţiei:

a. doar la înfiinţarea acesteia;

b. doar pe toată durata activităţii;

c. numai în urma evaluării performanţelor personalului;

d. atât la înfiinţarea acesteia, precum şi pe toată durata activităţii.

11. Procesul de definire/proiectare a posturilor este:

a. dinamic;

b. interactiv;

c. iterativ.

12. Descrierea posturilor are ca scop stabilirea:

a. culturii organizaţionale;

b. sarcinilor;

c. competenţelor;

d. responsabilităţilor furnizorilor.

13. Competenţele postului reprezintă limitele în care salariatul poate:

a. lua decizii;

b. desfăşura activităţi;

c. în care are atribuţii de serviciu.