Dezvoltarea vocabularului prin joc

Introducere

Jocurile sau activitățile ludice au fost folosite încă din vremuri străvechi, în diverse domenii de cunoaștere și la diferite vârste. Întrucât jocurile sunt multidisciplinare, au stârnit interesul multor specialiști, precum cei din sociologie, antropologie, lingvistică, matematică, filosofie, biologie, istorie și alte asemenea domenii de activitate.

Unele nume foarte importante din literatura universală au scris despre practica jocului, cum a făcut Galileo Galilei în volumul „Sopra le scoperti dei dadi” în anul 1642.

În secolul al XX-lea, lucrările lui Piaget rămân o referință bună. În prezent, jocul este considerat foarte potrivit pentru copii și, prin urmare, este utilizat destul de des în procesul de învățare, dar asta nu înseamnă că adulții nu se bucură de această modalitate de învățare/dezvoltare a abilităților și de distracție în același timp.

Vom începe teza noastră afirmând că rolul profesorilor în îmbunătățirea abilităților copiilor este primordial.

Background to the Study

Jocurile sunt activități pline de distracție care încurajează interacțiunea, stimulează gândirea, facilitează învățarea și dezvoltă strategii de soluționare a problemelor.

„Games are effective tools for learning because they offer students a hypothetical environment in which they can explore alternative decisions without the risk of failure. Thought and action are combined into purposeful behavior to accomplish a goal. Playing games teaches us how to strategize, to consider

alternatives, and to think flexibly.” (Martinson and Chu 2008: 478).

Jocurile au o importanță educațională semnificativă și pot fi integrate în sala de clasă pentru a încuraja utilizarea activă a limbii de către elevi, în loc să se concentreze exclusiv pe memorarea formulelor corecte.

Jocurile stimulează interacțiunea, cooperarea și creativitatea elevilor în folosirea vocabularului într-un mod semnificativ și elocvent. Elevii manifestă dorința de a participa la activități și jocuri și sunt, în general, dornici să obțină rezultate de succes. Pentru a putea participa, este necesar să fie capabili să înțeleagă și să comunice în limba țintă.

Jocurile stimulează, de asemenea, păstrarea interesului elevilor în activitățile școlare și profesorii pot utiliza aceste jocuri pentru a crea contexte în care limba este folosită într-un mod util și practice.

Principalele aspecte de cercetare se concentrează asupra învățării vocabularului; profesorii se confruntă cu diverse probleme în predarea acestuia și folosesc uneori tehnici inadecvate.

Vocabularul bogat și diversificat are o importanță deosebită în învățământul primar, deoarece joacă un rol crucial în dezvoltarea abilităților de comunicare și în obținerea succesului academic.

Prin utilizarea jocului didactic, se poate facilita învățarea și consolidarea vocabularului extins în rândul elevilor, oferindu-le astfel instrumentele necesare pentru a-și exprima ideile într-un mod clar și coerent, și pentru a înțelege mai bine lumea înconjurătoare. Această abordare aduce o notă de distracție și implicare în procesul de învățare, depășind astfel obstacolele de plictiseală și dificultate cu care mulți copii se pot confrunta în această privință.

Utilizarea jocurilor didactice în învățământul primar se dovedește a fi o metodă eficientă și captivantă pentru dezvoltarea vocabularului la elevi. Aceste jocuri aduc un element de distracție și interactivitate în procesul de învățare, ceea ce are ca rezultat o mai mare implicare și motivație din partea copiilor de a-și dezvolta competențele lingvistice într-un mod plăcut și relaxant.

Jocurile didactice permit elevilor să învețe cuvinte noi într-un context relevant și cu conotații semnificative. Prin intermediul acestora, copiii au oportunitatea de a utiliza cuvintele în propoziții, de a învăța sensurile acestora prin asociere și de a-și întări vocabularul prin repetiție și practică regulată.

Există o varietate de forme în care pot fi concepute jocurile didactice, inclusiv jocuri de asociere, cuvinte încrucișate, puzzle-uri sau chiar jocuri de rol. Acestea pot fi adaptate în mod corespunzător în funcție de vârsta și abilitățile elevilor, astfel încât să se alinieze cu programa școlară și să satisfacă nevoile individuale ale fiecărui copil.

Așadar, jocurile didactice aduc în prim plan un aspect crucial, și anume facilitarea interacțiunii și colaborării între elevi. Prin intermediul jocurilor în echipă sau a activităților de grup, copiii au oportunitatea de a învăța unii de la alții, de a comunica și de a dezvolta relații pozitive în interiorul clasei.

Concluzionez partea introductivă a lucrării mele prin a sublinia importanța temei de cercetare care constă în faptul că utilizarea jocurilor didactice este o activitate esențială pentru dezvoltarea vocabularului la elevii din învățământul primar se dovedește a fi o metodă eficientă și plăcută în procesul de învățare. Prin intermediul acestor jocuri, copiii au oportunitatea de a-și îmbunătăți abilitățile de comunicare, de a explora diversitatea cuvintelor și de a-și dezvolta încrederea în capacitățile proprii de învățare și exprimare adecvată.

Capitolul 1 Învățarea bazată pe jocuri: revizuirea literaturii

În acest prim capitol intenționez să ofer o fundamentare teoretică pentru abordarea mea, luând în considerare definiția învățării bazate pe jocuri și diferitele teorii expuse de cele mai importante figuri din domeniu în secolul al XXI-lea. Voi lua în considerare, printre altele, următoarele trei abordări, împreună cu concluziile lor[1].

Prima abordare, „Fundamentele învățării bazate pe jocuri”, este un articol scris de Plass, J., Homer, B., și Kinser, în 2015, în care autorii, după efectuarea unor cercetări serioase, subliniază că uneori, din cauza instrucțiunilor și obiectivelor de învățare ale unui joc care ar putea să nu fie bine concepute, pot apărea următoarele rezultate negative: „studenții simt că își pierd timpul procesând informații neesențiale; se implică excesiv în colectarea punctelor în loc ca jocul să genereze un interes individual intrinsec.

Ei pot privi jocul ca o competiție pentru obținerea de puncte în fața colegilor lor și nu realizează înțelegerea rezultatelor de învățare dorite. Ei joacă jocul în izolare, chiar dacă este o activitate de grup, fără discuții sau interacțiuni cu membrii echipei.”

A doua abordare considerată în teza mea aparține unui scriitor român, Horațiu Catalano, autorul cărții „Pedagogia jocului si a activitatilor ludice”, publicată în 2019, în care el afirmă următoarele despre rolul profesorilor în îmbunătățirea abilităților copiilor: "profesorii au o responsabilitate vitală în facilitarea efortului, implicării, interacțiunii și învățării active. În procesul de dobândire a cunoștințelor, este evident să ne concentram pe determinanții endogeni, cei care provin din interiorul individului, nu doar pe determinanții externi.

Accentul pus pe subiect, pe interioritatea acestuia, trebuie înțeles nu numai ca o organizare care răspunde anumitor influențe, ci și ca o organizare care modelează influențele, ca un sistem de auto-organizare, care nu ignoră influențele externe asupra învățării, ci le configurează într-un context mai profund pentru a fi explicat.