Canale de Transmisie ale Șocului Financiar în Sectorul Real

1. Sectorul financiar și sectorul real

1.1. Rolul sectorului financiar în economie

Impactul sectorului financiar asupra economiei reale este unul complex, studiat de economiști de-a lungul timpului pentru a analiza interdependențele dintre acesta și diverși agenți economici. Deși nici efectul direct nu este unul tocmai redus, impactul indirect al piețelor și instituțiilor financiare asupra performanței economice este extraordinar de important. Sectorul financiar mobilizează economiile și le aloca sub diverse forme agenților economici care au nevoie de aceste resurse, asigură serviciile de plăți și oferă produse importante care permite întreprinderilor, gospodăriilor și altor agenți economici prezenți pe piață să facă față incertitudinilor economice prin hedging, pooling , etc.

Un sector financiar eficient reduce costurile și riscurile producerii și comercializării de bunuri și servicii și, prin aceasta, contribuie la creșterea standardului de viață.

Pentru a înțelege rolul sectorului financiar, ar trebui să ne imaginăm ce s-ar întâmpla cu economiile, investițiile și performanța economică într-un mediu fără acesta.

Fără intrumentele financiare, fiecare gospodărie ar trebui să se finanțeze singură și să facă decizii autonome de economie și investiție fără ca să benefieze de oportunitatea de a folosi aceste resurse pentru a le pune la dispoziția agenților economici care doresc finanțare, în schimbul unui câștig.

Există trei mari decizii fundamentale care influențează performanța economică : (1) cât să se economisească și cum să se aloce aceste resurse?; (2) cât să se consume?; și (3) cum să se aloce veniturile și averea agenților economici? Răspunsurile acestor trei întrebări ar depinde fiecare doar de oportunitățile autonome ale menajelor, de venitul prezent și așteptat, de gusturi, componența familiei, costul bunurilor și serviciilor. Chiar dacă comerțul de tip barter ar perminte o anume specializare în producție, extinderea specializării ar fi serios limitată de faptul că fiecare gospodărie ar trebui să se auto-finanțeze.

Structura fluxurilor financiare pot fi capturate într-o metoda de analiză numită "fluxuri de fonduri". Această metodă reprezintă un important instrument de analiză pentru urmărirea fluxului de fonduri din economie, fiind folosită de economiști precum Copeland (1955) și Goldsmith (1965) pentru a evalua interacțiunea dintre sectorul financiar și economia reală. Deși nu este tocmai recentă, această analiză a fost folosită timp de aproximativ jumătate de secol pentru a arăta interdependențele dintre sectorul real și cel financiar, iar noi o vom prezenta succint pentru că surprinde, într-un mod relativ simplu, importanța sectorului financiar în economie. Conform acestei metode, se iau în considerare sursele de active și pasiv (cu și fără sistem financiar) pentru agenții economici, timp de un an. Pentru început, vom lua în considerare situația în care nu există intrumente financiare, toate activele sunt reale și nu există datorii, prezentându-se schimbările care apar la nivelul acestora, conform Tabelului 1 (pentru care agentul economic prezentat este un menaj). Categoriile instrumentelor financiare vor fi introduse mai târziu (cele nuanțate cu gri).

Tabel 1. Activele (întrebuințările) și pasivele (resursele) pentru un menaj

Active Pasive

∆ Active reale ∆ Avere netă (și economii)

∆ Active financiare

∆ Creanțe asupra Guvernului

∆ Active financiare externe (din străinătate)

∆ TOTAL ACTIVE (ÎNTREBUINȚĂRI) ∆ Datorii financiare

∆ Datorii financiare externe (din străinătate)

∆ TOTAL PASIVE (RESURSE)

Schimbările în activele reale (acumularea acestora, spre exemplu) reflectă schimbări la nivelul economiilor sau al averii nete, iar dezeconomisirea corespunde unui declin în activele reale.