Controlul bancar în procesul de creditare

INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri, autoritățile de reglementare și control bancar au realizat numeroase inițiative în vederea dezvoltării și consolidării controlului bancar în domeniul creditării. Un exemplu în acest sens este de remarcat evoluția care a avut loc din Antichitate, când a fost stabilit, prin intermediul Codului lui Hammurabi, primul regulament privind creditarea, dar și prima reglementare de ordin bancar, în Babylon, și nivelul actual al infrastructurii controlului bancar.

Numărându-se printre principalele activități desfășurate de o bancă, creditarea, presupune un proces îndelungat de acțiuni, printre care un rol esențial îl ocupă controlul, ce are drept obiectiv: identificarea, analizarea, supravegherea și prevenirea efectelor negative care ar putea afecta buna funcționarea a întregului proces de creditare, și implicit, al unei bănci.

Bazându-se pe „principiul celor patru ochi”, ca modalitate de control intern, și pe principiul prudenței, băncile își propun, odată cu realizarea controlului creditelor, actualizarea activității în conformitate cu reglementările aflate în vigoare, protejarea împotriva tentativelor de fraudă, gestionarea eficientă a fondurilor destinate creditării, întreținerea unor relații profitabile cu proprii clienți, precum și o mai bună corelare a datelor din sistemul informațional, cu cele din sistemul scriptic. Toate acestea vizează înlăturarea incertitudinilior, a riscurilor și a efectelor negative, ce ar putea genera incapacitatea băncii de autocorecție și readaptare, dorindu-se obținerea de avantaje pentru cei doi participanți la procesul de creditare. Astfel:

- creditorul, banca, dorește să își mărească întreg portofoliu de clienți și să obțină un profit cât mai mare.

- debitorul, clientul, își propune satisfacerea nevoilor prin intermediul finanțării externe, și rambursarea integrală a creditului, fără a-i fi influențată poziția în cadrul Biroului de Credit/ Centrala Incidentelor de Plăți/ „lista neagră”/ Centrala Riscului de Credit.

Lucrarea noastră vizează importanța controlului, în etapele procesului de creditare și luarea deciziilor în conformitate cu acesta, detaliind primele patru etape de control:

CAP.1 CONTROLUL BANCAR ÎN ETAPA PROGRAMĂRII CREDITELOR

Prima etapă a procesului de creditare este reprezentat de programarea creditelor, în care controlul îmbracă forma celui preventiv, încercând să înlăture înaintea lansării activității de creditare, orice eroare, promovând limitarea riscului bancar. Astfel, pe baza capitalului social, fiecare instituție financiar bancară își stabilește bugetul trimestrial pentru activitatea de creditare. Controlorul de gestiune, reprezentat de analistul de gestiune și controlorul bugetar, luând în calcul și resursele financiare rămase în urma creditări, oferă un suport strategic prin îndeplinirea obiectivului propriu, și anume optimizarea rentabilității financiare, garantând rezultate optime din punct de vedre al performanțelor bancare.

Analizând rezultatele trimestrului, Compartimentul de sinteză și trezorerie de la nivelul sucursalelor județene observă deficiențele sau performanțele aferente activității în curs de desfășurare, propunând, pe baza acestora, bugetul necesar creditării pentru următorul trimestru, urmând să-l trimită spre aprobare Comitetului director, care îl va pune la dispoziția celorlalte grupuri din back-office, Direcției de Sinteză, Trezoreriei și Titluri din centrala băncii; programul rezultând din raportarea conturilor deschise la totalul resurselor destinate creditării.

În cele din urmă, controlorii de gestiune vor separa rapoartele, în funcție de tipul creditelor, stabilite pe baza perioadei acordate: până la 12 luni, credite pe termen scurt, până la 60 de luni (5 ani) credite pe termen mediu și până la 360 de luni (30 de ani) credite pe termen lung. Cu toate acestea , va putea exista situația unei distribuiri defalcate a plafoanelor pe sucursale, genereate de ascensiunea teritorială diferită a activității de creditare.

De asemenea, un aspect important de precizat, este faptul că toate deciziile și măsurile întreprinse se iau în concordanță cu normele și reglementările propuse și promovate de Banca Națională a României, punându-se accent și pe principiile de prudență și limitare a riscurilor bancare. Un exemplu în acest sens sunt: