Definiția riscurilor bancare

Cel mai adesea ,riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite :punctul de vedere teoretic şi cel practic.

Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului ,cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor ,de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora ;din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare ,pierderi cauzate de riscuri de piaţă ,de credit sau de lichiditate.

Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi –potenţiale sau efective –cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile ,ca de exemplu frauda,incendiul sau catastrofele naturale.Cei mai mulţi practicieni abordează ,de regulă ,o singura grupă sau clasa de riscuri,cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune,atât un impact în sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate ),cât şi un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei,personalului,partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.

În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului ,acesta poate fi definit în mod diferit.Vom adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect.În acelaşi context,prin expunere la risc vom înţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauza.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potenţială.

Dacă acesta este cadrul-foarte general-în care vom aborda problema riscurilor bancare,atunci putem prezenta şi diferitele accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.Şi,deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngustă,trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o mulţime de operaţii şi proceduri.De aceea,în domeniul financiar cel puţin ,riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri,de cele mai multe ori interdependente,prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ şi alte riscuri.Drept urmare ,aceste operaţii şi proceduri generează în permanenţă expunere la risc.

O ultimă precizare se impune ,şi anume aceea că pe tot parcursul acestei lucrări vom considera riscurile bancare ca fiind acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare ,băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar),dar pe care trebuie să le gestioneze.

CLASIFICAREA RISCURILOR BANCARE

Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic ,cât şi practice.Multe riscuri prezintă trasături commune (cauze,instrumente/tehnici de gestiune,metode de evaluare etc.)şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât întelegerea procesului de gestiune,cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici.

CLASIFICAREA RISCURILOR BANCARE ÎN FUNCŢIE

DE EXPUNEREA LA RISC

Expunerea la risc a unei instituţii financiare ,deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi ,poate fi privită din două puncte de vedere:ca de exemplu inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă.

În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi,accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) sau degradarea mediului ambient de către active dobândite de banca în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încalcarea normelor de poluare )etc.La rândul lor,riscurile pure se pot împărţi în : riscuri fizice,riscuri financiare,riscuri criminale şi frauduloase ,riscuri de răspundere.Iată câteva exemple:

-riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor ,avariere a clădirilor în curs de construire ,distrugere a liniilor de telecomunicaţii ,avariere a maşinilor şi materialelor diverse ,distrugere a materialului în cursul transportului ,accidente de circulaţie.

-riscurile financiare pot aparea ca pierderi complete de date,pierderi de cecuri în curs de încasare,pierderi de efecte (inclusiv informatice),distrugere a arhivelor ,nerecuperare a pierderilor.

-riscuri criminale şi frauduloase :pătrunderi în fişierele informatice ,utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată ,duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor ,utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat ,utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi,întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri,toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusiv informatice),furt,deturnare de fonduri de către un salariat,bancnote false,atac armat,răpiri de persoane (în timpul transportului),furt în urma luării unor ostatici la domiciliul unui salariat,tâlharii (furt din seifuri),cereri de răscumparare ,furt de valori pe parcursul transportului,furt de valori la alţi prestatori.

-riscuri de răspundere :nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi ,pierderi de efecte în contul clienţilor ,activităţi proprii filialelor,punerea în discuţie a mijloacelor folosite,răspunderea cenzorilor ,erori de gestiune a conturilor şi serviciilor de fructificare a economiilor,erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri ,pierderi de cecuri returnare de agenţii,acordări abuzive de credite ,suspendări abuzive de credite ,greşeli de consultanţă în ingineria financiară.

Pentru cea de-a doua categorie,riscurile lucrative sau speculative ,expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare.Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial)şi pierderi.Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă ,pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuoasă a activelor bancare.

Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă,după cum se poate observa şi din tabel.În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare.