Fonduri de Garantare în Sistemul Bancar Românesc

In România, in scopul diminuarii riscului din partea bancilor referitor la recuperarea propriilor plasamente, precum si a recuperarii plasamentelor efectuate de clientii bancii sub forma depozitelor bancare, s-au infiintat si sunt operante urmatoarele fonduri:

Fondul de Garantare a Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati.

Fondul de Garantare a Creditului Rural.

Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar.

1. Fondul de Garantare a Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati a luat fiinta in baza Hotarârii Guvernului nr. 463/1992, având drept scop principal sustinerea agentilor economici cu capital privat si facilitarea accesului acestora la credite pe termen mediu si lung.

Constituit sub forma unei societati pe actiuni, in temeiul Legii nr. 31/1990, Fondul se implica in activitatea de creditare prin intermediul garantiilor suplimentare oferite solicitantilor de credite pentru toate proiectele care indeplinesc conditiile minime de profitabilitate. Concret, Fondul poate acorda garantii oricarui intreprinzator privat, in limita a 70% din valoarea nominala a creditului solicitat. Acordarea garantiei de catre Fond se realizeaza in conditii diferite in functie de natura creditului (credite pentru investitii, credite pentru capital de lucru, linii de credit, credite pentru nevoi sezoniere, credite pentru export etc.) si presupune, in prealabil, intocmirea, de catre solicitant, a unei documentatii specifice.

Dupa analizarea documentatiei, Fondul poate acorda garantii in limita maxima de 70% din valoarea creditului, iar partea ramasa descoperita, respectiv 30% din valoarea creditului plus dobânda aferenta, va fi garantata de catre client printr-o modalitate agreata de catre banca creditoare.

Pentru garantiile acordate, Fondul percepe un comision de 1%, din suma solicitata, pentru examinarea si aprobarea solicitarii, precum si o prima de garantare, calculata in avans, in cazul creditelor pentru capitalul de lucru pentru intreaga perioada a garantiei si anual, pe baza soldului de la sfârsitul anului, in cazul creditelor de investitii.

Acordarea garantiilor de catre Fond asigura dreptul acestuia de a urmari, impreuna cu banca creditoare, destinatia si modul de utilizare a creditului, stabilite initial.

2. Fondul de Garantare a Creditului Rural este constituit si functioneaza ca societate pe actiuni, având ca scop principal sustinerea agriculturii românesti si, in mod deosebit, a producatorilor privati din agricultura (cum sunt: fermierii privati, asociatiile de fermieri privati, societatile agricole sau societatile comerciale cu capital privat ce se ocupa cu exploatarea terenurilor agricole sau cresterea animalelor etc.).

De aceea, Fondul faciliteaza accesul la finantarea prin credite a acestor categorii de producatori in scopul asigurarii, de resurse financiare necesare demararii activitatii, dotarii tehnice etc.

In cazul acestui Fond limita de garantare este de 50% din volumul creditului solicitat bancii. Volumul de garantare de catre Fond se stabileste sub forma unui plafon maxim, care se actualizeaza periodic.

Documentatia necesara pentru solicitarea acordarii garantiei de catre Fond cuprinde:

- solicitarea de garantare (din partea creditorului);

- dosarul de creditare (intocmit conform normelor proprii de lucru a bancii creditoare);

- declaratia solicitantului de credite (conform unor proceduri specifice, prin care se admite accesul Fondului la bunurile creditate si documente).

Dupa aprobarea solicitarii de garantare, se intocmeste un contract intre Fond si banca, iar garantia oferita de Fond se diminueaza odata cu rambursarea creditului pentru care a fost acordata initial.

3. Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. Deoarece falimentul unei societati bancare genereaza atât prabusirea relatiilor de credit, cât si pierderea unei parti importante a clientilor, a deponentilor, in special, care nu-si mai pot recupera integral sumele depuse, salvarea bancilor in situatii limita reprezinta o preocupare primordiala sociala.

In practica bancara internationala, pentru evitarea efectelor falimentului bancar, exista mai multe solutii, cum sunt:

- supravegherea temporara a retragerilor din depozite, care desi asigura bancii, in cauza, un anumit echilibru, afecteaza negativ numarul depunatorilor;

- cooptarea in gestionarea fondurilor bancii, in cauza, a unor institutii financiar-bancare, care preiau anumite active ale acesteia in scopul asigurarii lichiditatii necesare (aceasta solutie nu se poate aplica tuturor bancilor);