Metode de Gestionare a Ratei Dobânzii

CAPITOLUL 1 - DOBÂNDA

1.1. Aspecte generale

În formularea, dezvoltarea şi perpetuarea conceptelor cu privire la credit şi dobânzi, gânditorii, şcolile şi curentele s-au angajat primordial în explicarea, justificarea şi utilizarea dobânzii, de fapt ea însăşi latura specifică şi esenţială a manifestelor relaţiilor de credit.

Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalistul o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredintat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.

În sens restrâns, sau ca formulă mult mai utilizată, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodata remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv .

Daca se are în vedere faptul că obiectul tranzacţiei de împrumut îl constituie banii priviţi ca lichiditate, atunci cu certitudine se poate spune că dobânda reprezintă preţul renunţării la lichiditate cerut de cel ce acordă creditul sau preţul consimţit a fi plătit de cel ce se împrumuta pentru procurarea lichidităţii.

Din punct de vedere al băncii, se pot delimita două categorii de dobânzi:

• Dobânda bonificată reprezintă remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la bancă, nivelul dobânzii fiind dependent de rata inflaţiei, rata dobânzii de refinanţare (taxa oficială a scontului, în cazul rescontării) şi de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci.

• Dobânda percepută este dobânda încasată de bănci de la clienţii lor în calitate de debitori, în raport cu creditele acordate. Diferenţa dintre cele două asigură funcţionarea băncilor comerciale, acoperirea cheltuielilor acestora şi profitul.

În economia de piaţă există o mare diversitate de tipuri de dobânzi, şi anume :

• taxa oficială a scontului este dobânda cu care Banca Centrală rescontează cambiile prezentate de băncile comerciale şi acordă împrumuturi altor bănci; are nivelul cel mai mic din economie;

• taxa privată a scontului este dobânda cu care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători şi cu care acestea acordă alte credite întreprinzătorilor;

• dobânda practicată între întreprinzători are nivelul cel mai mare din economie;

• dobânda bonificată la depunerile bancare are nivelul mai mic decât dobânda percepută la creditele bancare;

• dobânda practicată de diferite institute speciale de credite în scopul creării de anumite avantaje pentru unele activităţi, sectoare şi al cărei nivel este inferior dobânzii practicate la creditele acordate de celelalte bănci;

• dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de societăţi comerciale pe termen scurt;

• dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de societăţi comerciale pe termen mijlociu şi lung.

Dobânda se exprimă în mărimi relative cu ajutorul ratei dobânzii calculată după relaţia:

Rd=(D*100)/C unde,

Rd – rata dobânzii anuale;

D – dobanda plătită ( încasată ) la un împrumut pe timp de un an;

C – suma împrumutată.

La credite şi la dobânzi avem următoarele modalităţi de calcul:

• dobânda simplă, folosită atunci când depunerile şi creditele au o perioadă de până la un an.

• dobânda compusă se practica în situaţia în care depunerile şi creditele au o perioadă mai mare de un an, iar perioada poate fi exprimată în ani întregi sau în ani întregi plus fracţiuni de un an.

În economia de piaţă nivelul ratei dobânzii se formează pe piaţa capitalurilor, în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de capital împrumutat .

Oferta de capital de împrumutat depinde de următorii factori:

• volumul producţei şi circulaţiei mărfurilor;

• fazele ciclice ale producţiei;

• mărimea economiilor diferitelor categorii de populaţie.

Cererea de capital de împrumutat depinde de următorii factori:

• volumul producţiei şi circulaţiei mărfurilor;

• fazele ciclice ale producţiei;

• caracterul sezonier al activităţii economice;

• mărimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin împrumuturi.

Ţinând seama de contextul inflaţionist existent în mai toate ţările , se impune constatarea că dobânda capătă o semnificaţie mult mai profundă decât se iau în considerare cele doua ipostaze ale sale :

• dobânda nominală;

• dobânda reală, ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune a capitalului, determinat de evoluţia procesului inflaţionist.