Produse și Servicii Bancare

1. DEFINIREA SERVICIILOR BANCARE

Instituţiile de credit efectuează pentru clienţi săi o gamă largă de servicii care aduc venituri, de regulă, din comisioanele, spezele şi tarifele încasate pe baza contractelor încheiate.

Instituţiile de credit deschid pentru persoanele fizice şi pentru cele juridice, următoarele tipuri de conturi: conturi curente (la vedere) în lei şi valută, conturi prin care titularii pot efectua operaţiuni de încasari şi plăti curente; conturi de depozit (la termen) în lei şi în valută, conturi în care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioadă, în care titularii nu pot efectua nici depuneri în cont, nici plati din aceste conturi; conturi blocate, în care sunt depuse sume în lei si valută, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale .

De asemenea o altă serie de servicii bancare cuprind dechiderea de alte conturi blocate cu destinatie specială. Acestea sunt conturi în care disponibilităţile titularului sunt temporar blocate, în raport de o anumită operaţiune, ca masură de protectie pentru bancă şi pentru buna desfăşurare a unor obligatii de plată catre strainatate (acreditive, garantii etc.).

O legătură solidă între serviciile şi produsele bancare o reprezintă deschiderea de conturi pentru credite ce sunt destinate sa evidentieze creditele (în lei şi valută) acordate de banca clienţilor şi din care urmează ca aceştia să dispună plăţi.

Serviciile privind unele operaţiuni valutare determină iniţierea unor conturi în care se evidenţiază sumele în lei sau valută dobandite prin participare la licitaţiile valutare sau se înregistrează sumele în lei sau valută rezultate din operatiunile de vanzare sau cumparare de pe piaţa interbancara, ordonate de client si efectuate de bancă în contul acestuia.

O categorie a pieţei serviciilor bancare o reprezintă serviciile de afaceri (business service) adresată firmelor. În acest context instituţiile de credit promovează metode noi de finanţare prin care intermediază pentru clienţii lor, servicii de leasing, factoring sau le deschid accesul la casele de emisiuni de hârtii de valoare şi de participare la capital.

O mare parte a serviciilor bancare nu presupun angajarea bilanţieră; nu contribuie la majorarea resurselor şi nu afectează activul băncilor.

Dar aceste servicii angajează riscuri în activitatea bancară, aducând concomitent şi anumite venituri. Aceste operaţiuni sunt evidenţiate de bănci şi deci grupate, din punct de vedere patrimonial, ca operaţiuni extrabilanţiere.

Serviciile bancare de acest gen sunt compuse din două largi categorii:

1. operaţiuni de comision

2. operaţiuni privind obligaţii anticipate sau condiţionate.

Deci, instituţiile de credit acţionează în numele şi prin conturile clienţilor săi, din ordinul acestora, şi pentru aceste operaţiuni percepe un comision

Printre cele mai frecvente operaţiuni din prima categorie sunt cele legate de efectuarea plăţilor, îndeosebi cele de încasare a creanţelor.

Privind serviciile bancare de natura obligatiile anticipate sau conditionate, într-o primă grupă, acestea incadreaza obligatiile anticipate ale bancii privind acordarea de credite. Şi sunt, pe de o parte, de natura liniilor de credite, cind obligatia priveste suma creditului întrucât conditiile de acordare sunt îndeplinite de credibilitatea clientului. Pe de altă parte cînd banca acordă credite reinnoibile (revolving loan agreament) din care se poate beneficia, de anumite sume, pe durata contractului în conditiile stabilite, şi când pentru aceste avantaje clienţii platesc bancii un anumit comision şi o dobândă majorată.

O a doua grupa a obligatiunilor anticipate bancare decurge din circuitul cambial si este cunoscuta sub denumirea de servicii pentru credite de semnatura.

Prin semnătura sa, banca garantează angajamentul clientului său către terţi. Prin acest serviciu, banca nu avanseaza fonduri, dar susţine prin propriul său angajament încrederea pe care o inspiră clientului. Ea nu se angajează fără să fi evaluat riscurile operaţiunii care pot în cazuri extreme să-i atragă întreaga răspundere. Expunerea la risc pe care şi-o asumă, implică încasarea unor sume cu care beneficiarul garanţiei remunerază banca.

A treia grupa de activitati de plasament cuprinde servicii bancare cu aceleasi caracteristici ca si cele anterioare. Printre aceste activitati mentionam: angajamente anticipate de a acorda credite (forward commitements), angajamente anticipate de a vinde sau a cumpara titluri, operatiuni bancare denumite optiuni (financial futures sau options), angajamente anticipate supra dobinzii (interest rate swaps), sau operaţiuni privind cursuri de schimb (currency swaps).

După natura lor, există mai multe tipuri de servicii bancare:

• servicii pure obţinute exclusiv prin munca personalului, ce se referă la consultaţii, inginerie financiară.

• servicii mixte ce îmbină munca personalului şi utilizarea bunurilor de echipament, printre acestea se numără efectuarea plăţilor pentru clienţii băncii.

• servicii ce au ca suport capitalul, sunt depozitele constituite şi creditele acordate .

Prin serviciilor bancare, în altă ordine de idei, instituţiile de credit, efectuează şi operaţiuni de vânzare şi cumpărare de titluri (achiziţie, plasament, investiţii) pentru clienţii lor.

În acelaşi segment de piaţă sunt cuprinse şi serviciile de mandat, operaţiuni efectuate în numele băncii, dar pentru contul clienţilor, care în general se referă la administrarea portofoliilor de hârtii de valoare şi chiar la administrarea patrimoniilor (executori testamentari, a fondurilor de tutelă sau a diverselor fundaţii).

Un serviciu operativ curent de pe urma căruia instituţiile de credit încasează anumite venituri sunt procurările de valută pentru clienţi.

Oferta şi cererea monetară privită prin prisma valutară, o dată cu punerea în circulaţie a monedei euro, a schimbat structura pieţei valutare.

Instituţiile de credit vând monedă străină (valută) la cursuri de schimb competitive şi percep un comision, pentru serviciul prestat. Principalii concurenţi ai băncilor, în acest domeniu, sunt casele de schimb valutar şi agenţiile de turism, în special din zonele de destinaţie ale călătoriilor de vacanţă.

Aceste două tipuri de organizaţii trebuie să îşi procure, la rândul lor, monedele destinate schimbului valutar (de obicei acestea cumpărând valută de la bănci).