Riscul în Activitatea de Creditare Bancară a Persoanelor Fizice

I. Tipuri de risc întâlnite în activitatea bancară cu populaţia

Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice

Perioada actuală este denumită „era managementului de risc” în domeniul bancar iar managementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului bancar. De obicei, asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari. Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obţine profit fără risc.

Riscul bancar poate fi definit ca un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi cu afectarea funcţionalităţii băncii

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bãncii sau instituţiei financiare în chestiune, atât un impact în sine (de regulã sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor şi chiar asupra autoritãţii bancare. Luând în considerare cauza şi forma de manifestare a riscurilor determinată de activitatea bancară se poate concepe o clasificare a riscurilor bancare pe următoarele tipuri:

a) riscul financiar;

b) riscul de prestare;

c) riscul ambiental.

I.1. Riscurile financiare sunt considerate cea mai importantă grupă de riscuri bancare, deoarece proasta lor gestionare constituie sursa celor mai multe falimente bancare. În cadrul acestei grupe de riscuri se includ:

- riscul de credit

- riscul de lichiditate

- riscul de piaţă

- riscul de faliment

A. Riscul de credit, denumit şi risc de insolvabilitate a debitorilor, este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acţiona în termenii şi condiţiile contractului încheiat cu banca

Sub acest aspect riscul de credit are două componente:

1. Riscul de neîncasare a sumei creditului (riscul de nerambursare a valorii creditului);

2. Riscul de neîncasare a dobânzii (riscul de lipsă a venitului din operaţiunea respectivă).

În unele cazuri riscul de credit poate fi determinat de riscurile debitorului în aceiaşi măsură ca şi de riscurile băncii (sau a agentului) debitorului. În cel din urmă caz se poate determina riscul de credit ca risc de contrapartidă, sub acest aspect în raporturile de credit riscurile probabile sunt:

- riscul de nerambursare;

- riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale, sau deficienţelor împrumutatului. Pentru prevenirea riscului trebuie să se analizeze corect situaţia împrumutatului plecând de la respectarea cerinţelor raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competenţă, moralitate), economice (situaţie internaţională, naţională, cadrul profesional), financiare (situaţii financiare, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi). Prevenirea riscului este strict legată de procedurile de garantare a împrumutului.

Riscul de imobilizare survine de la bancă, sau la deţinătorul de depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereuşite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situaţii care afectează pe deponent pot fi prevenite prin administrarea incorectă a depozitelor şi creditelor de către bănci.