Cuprins
- Capitolul 1: Scurt istoric 3
- Capitolul 2: Banca Israelului 4
- Capitolul 3: Sistemul bancar al Israelului 5
- 3.1. Prezentarea sistemului bancar 5
- 3.2. Indicatori la nivelul sistemului bancar 6
- 3.2.1. Gradul de intermediere 6
- 3.2.2. Indicatori de profitabilitate și eficiență 6
- 3.2.4. Indicatori privind gradul de concentrare și concurență 6
- 3.2.5. Indicatori de risc și calitatea activelor 6
- 3.2.6. Gradul de deschidere 6
- Bibliografie 6
Extras din proiect
Capitolul 1: Scurt istoric
Sistemul bancar din Israel își are originile în mișcarea Zionistă de la începutul secolului al XX-lea, mișcare ce urmărea întoarcerea evreilor și suveranitatea acestora pe pământul Israelului de astăzi. Organizația Mondială Zionistă a pus bazele băncii Anglo-Palestiniene în anul 1903 (care a fost transformată în 1950 în Banca Leumi).
În anul 1948, imediat după crearea statului Israel, în cadrul ministerului de finanțe se discuta despre crearea unei bănci centrale. Datorită situației economice din acea vreme decizia nu a fost luată, însă era necesară o soluție în ceea ce privește problema emisiunii monetare. Astfel a fost adoptată ordonanța Biletelor de Bancă nr 5708/1948, ce a intrat în vigoare la data de 17 august 1948, ordonanță ce stabilea ca emisiunea monetară să fie făcută prin colaborare între Guvern și Banca Anglo-Palestiniană, care trebuia să constituie un departament de emisiune și unul de evidență a împrumuturilor statului. Alte funcții ce sunt specifice unei bănci centrale, dintre care de precizat ar fi politica monetară și supravegherea bancară, erau exercitate de către ministerul de finanțe.
În martie 1951, ministrul de finanțe din acea vreme, Eliezer Kaplan, a numit o comisie pentru crearea unei bănci centrale. În raportul prezentat de către respectiva comisie, erau prezentate ca principale probleme de revizuit relația băncii cu guvernul și garantarea independenței acesteia. Acest raport ce definea bazele Legii Băncii Israelului era coordonat de către Prim Directorul General al Ministerului de Finanțe, David Horowitz, care a devenit și primul guvernator al băncii centrale. Prin adoptarea Legii Băncii Israelului, 5714/1954, a fost revocată legea din 1948, astfel fiind preluat departamentul de emisiune al Băncii Leumi și funcția de supraveghere ce se afla în sarcina ministerului de finanțe. Controlul valutar a fost preluat de către Banca Israelului abia în anul 1978.
Capitolul 2: Banca Israelului
Banca Israelului este situată în Kiryat Ben Gurion în Ierusalim, în apropierea Parlamentului Israelului (Knesset), Curţii Supreme şi Guvernului. Are de asemenea o sucursală în Tel Aviv situată pe strada Lilienblum, precum și o extensie a departamentului de supraveghere bancară tot în Tel Aviv pe strada Yavneh.
Banca Israelului este o instituție independentă ce are drept principal obiectiv stabilitatea prețurilor, în vederea sprijinirii obiectivelor guvernului, în special creșterea economică, asigurarea ocupării forței de muncă și stabilitatea financiară.
În vederea realizării obiectivului fundamental de stabilitate a prețurilor, Banca Israelului exercită o serie de funcții , și anume:
- conducerea politicii monetare,
- administrarea și păstrarea rezervelor valutare ale statului,
- supravegherea piețelor financiare,
- rolul de bancă a statului,
- reglementarea sistemului de plăți al țării,
- emisiunea monetară,
- supravegherea și reglementarea sistemului bancar,
- consilierea guvernului pe teme economice,
- colectarea și diseminarea de date și informații ce privesc economia Israelului
- reprezentarea Israelului în cadrul diferitelor instituții financiare internaționale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sistemul Bancar al Israelului.doc