Sistemul creditar la etapa actuală în Republica Moldova

Introducere

Operatiunile active ale bancilor sunt cele de plasare a fondurilor acestora, in cadrul lor cele mai importante sunt cele de creditare. Acestea vizeaza toate operatiunele prin care banca actioneaza cu titlu oneros, pune sau promite sa puna fonduri la pozitia persoanelor juridice si fizice sau ia, in interesul acestora, unele angajamente prin semnatura, asa cum este avalul, cautiunea sau garantia.

Prezenta si folosirea sistemlui creditar decurge din existenta productiei de marfuri,a relatiilor banesti a actiunii legii valorii,a statului cu functiile si sarcinele sale.

Sistemul creditor indeplineste un rol important in satisfacerae legilor econemice care actionaeaza in societatea noastra,in realizarea obietivelor economice sociale.Acest sistem contribuie la folosirea cu eficienta ridicata a resurselor material,umane si banesti ale societatii,astfel intensificind viteza de rotatie a fondurilor de productie si de circulatie.Un rol major il are si dezvolatrea comertului international si national.

Teza data cuprinde trei capitole:

CAPITOLUL1-Conceptul si contributia creditului cuprinde descrierea conceptului de credit precum si a rolului creditului in economia de piata.

CAPITOLUL2-Analiza generala de activitate a S.A. Bancii de Economii,aici am descries activitatea si particularitatile specifice de creditare,am prezentat analiza economico-financiara, structura creditelor si depozitelor.

CAPITOLUL3-Cai de perfectionare a sistemului creditor include remedieri privind activitatea de creditare si schimbarile necesare in mecanismului creditor in economiei de piata.

Baza metodologica este literature de specialitate,legi si regulamente precum si internet.

CAPITOLUL1.CONCEPTUL SI CONTRIBUTIA CREDITULUI

1.1.Aspecte teoretice privind activitatea de creditare a bancilor comerciale.

Activitatea de creditare a bancii este posibila dat din faptul ca banca este, о institutie de intermediera intre cei care au fonduri disponibile si cei au nevoie de fonduri. Din moment ce ea atrage sursele disponibile, in special suma depozitelor, pentra a putea realiza remunerarea acestora si remunerarea lui propriu, tinind seama de riscul asumat, banca este nevoita sa plaseze aceste surse, in principal, sub forma creditelor.

Termenul de credit isi are originea in cuvantul latinesc credere care inseamna incredere (a avea incredere) si este utilizat atat in relatiile cotidiene de oameni, cat, mai ales, in activitatea economico-financiara.

In evolutia sa istorica, creditul a cunoscut mai multe forme care, desi au aparut treptat in timp ca raspuns la diverse nevoi.

Relatiile de credit au existat inca in economiile premonetare, cand au aparut si s-au dezvoltat raporturile marfa-bani. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri. Aparitia creditului se leaga de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, cand vanzatorul preda valori de intrebuintare in schimbul unor promisiuni ca va primi candva о valoare.

Teoriile economice atesta aparitia initiala a notiunii credit inca in antichitate, in Orientul Mijlociu, unde constitufl monopolul marilor proprietari funciari si al preotilor. Dovs" privind activitatea de acordare a imprumuturilor au fost gasite inca in Codul de legi a lui Hammurabi in Babylonul Antic if sec.XVIII i.Hr. Negustoria de bani a existat probabil la egiptem si fenicieni, dar in mod sigur la greci. Activitatea acestora era insa in realitate camatarie si zarafie. Primele institute care au efectuat operatij de profilul actualelor banci au fost, probabil, cele din orasele¬republici italiene, adica in sec. XII-XIV. Una din celebrele fatnilii italiene din domeniul activitatii de credit a fost familia Medici, care aflandu-se la guvemarea provinciei Florenta, Icorda imprumuturi familiilor princiare din Italia si din intreaga Europa. Prima banca a fost, de asemenea, infiintata in Italia, in 1171, ctmoscuta sub denumirea Banca din Venetia, insa ea a fost recunoscuta oficial ca banca de viramcnte abia in 1587 sub feiiumirea Banco di Rialto. Creditul a devenit unul din rjiecanismele fundamentale ale vietii economice incepand din 1850, dupa revolutia industriala, facand posibila anticiparea •umparurilor, si, astfel, exercitand un efect multiplicator asupra ifetivitatii economice.