Uniunea Europeană și BNR

Introducere

Uniunea Europeană este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de către promotorii Europei Comunitare. Ea reprezintă cea mai avansată organizaţie de integrare multilaterală, având posibilitatea de acţiune atât în domeniul economic, social şi politic, cât si în domeniul drepturilor omului şi al relatiilor externe ale celor 15 state membre. Negocierile privind asocierea României la U.E. au început în anul 1992 şi s-au finalizat în acelasi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles.

Asocierea României la U.E. înseamnă pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economică şi financiară, în sprijinul restructurării economiei româneşti . Aderarea României la U.E. necesită un cadru economic care să fie compatibil cu funcţionarea U.E. şi cu mecanismele comunitare. În cadrul cooperării financiare dintre România şi U.E., România va beneficia de asistenţă financiară , sub formă de donaţii şi împrumuturi, inclusiv împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii, pentru accelerarea şi susţinerea proiectului de transformare economică a ţării şi pentru a sprijini reajustarea structurală. O destinaţie importanta a împrumuturilor o reprezintă diminuarea consecinţelor economice şi sociale, a costurilor sociale ale tranziţiei la economia de piaţă.

Efectele integrării României în U.E. vor fi resimţite atât în perioada de pre-aderare, cât şi după aceea, în domeniile politic, economic, administrativ juridic, precum şi prin preluarea obligaţiilor pe care le presupune calitatea de membru al Uniunii Europene.

Impactul procesului de integrare europeană asupra sistemului bancar românesc

Cap.1. Rolul Băncii Naţionale a României în procesul de integrare europeană

1.1.Considerente privind politica monetară a Băncii Naţionale a româniei

Perspectiva integrării României în Uniunea europeană implică o politică monetară adeccvată care ulterior se va apropia de cea a Băncii Centrale Europene. Astfel că, principalul obiectiv al Băncii Centrale Europene este stabilirea preţului sprijinind totodată politica economică generală a Comunităţii. În contextual integrării, băncile româneşti vor trebui să dezvolte şi să orienteze noi produse către clienţi, să promoveze noi servicii, concentrându-se spre piaţa creditului ipotecar, a cardurilor, a gestionării activelor, a fondurilor de pensii şi a altor modalităţi de plasament; să personalizeze legătura cu clienţii şi să-i atragă pe aceştia pe termen lung; să promoveze servicii bancare informatizate pe segmentele de piaţă corespunzătoare; nu în ultimul rând să acorde o atenţie deosebită instruirii personalului. Atât Banca Centrală Europeană cât şi Banca Naţională îşi menţin independenţa. Băncile Centrale Naţionale sunt prezente în Consiliul de Guvern al Băncii Centrale Euroepene şi continuă să aibă un rol important în instrumentarea acţiunilor politicilor monetare. În cazul altor funcţii cum ar fi deţinerea şi gestiunea de rezerve, sistemul de plăţi, emiterea de bancnote, Băncile Naţionale îşi menţin compatibilitatea cu direcţiile date de catre Consiliul de Guvern al Băncii Centrale Europene. Odată cu aderarea la uniunea Europeană Banca Naţională a româniei va deveni membră a Sistemului European al Băncilor Centrale şi va trebui să respecte criteriile de convergenţă din Tratatul de la Maastricht. În România este necesar o perioadă de pregătire a unui cadru corespunzător , atât din punct de vedere a demersurilor legislative, necesare adoptării formale a noului regim, cât şi din punct de vedere tehnic, în ceea ce priveşte indicele preţurilor, consolidarea echilibrelor macroeconomice, dar şi demersuri pentru adoptarea monei unice, euro. Principalul instrument de politică monetară utilizat este rata dobânzii.