Leptinotarsa decemlineata - gândacul de Colorado

Orice specie posedã o anumită capacitate de raspândire geograficã si ecologicã.

În funcţie de valenţele lor ecologice speciile îşi extind arealele, populează vastele

întinderi oceanice şi continentale, reuşesc să populeze insulele cele mai îndepartate,

trec dintr-o regiune geograficã în altã, pãtrund in reţelele hidrografice ale

uscatului, în izvoare, pânze freatice, peşteri etc

În acest proces, multe încercari se soldeazã cu eşec din cauze diferite: factori

abiotici nepotriviţi, biocenoza nouă se dovedeşte atât de complexã şi inchegatã incât nu permite instalarea noului intrus. Atunci când acest lucru reuşeşte, el determină o transformare treptată atât a speciei pãtrunse, cât şi a biocenozei în care a reuşit să se instaleze.

Aceste schimbări, produse în mod natural, se desfaşoarã de obicei lent, treptat,

în timp îndelungat, fãrã pertubãri violente, deşi în final pot afecta profund speciile

implicate.

Pãtrunderea într-un nou ecosistem înseamnã schimbarea corelaţiilor cu factorii

biotici şi abiotici, deci schimbarea modului de acţiune al selecţiei ceea ce duce

treptat, în succesiunea generaiţilor, la schimbarea mai mult sau mai puţin profundă,

a genofondului populaţiei pătrunse, la adaptarea ei faţa de noile condiţii. Dar

totodata ea reprezintă un nou factor biologic în viaţa ecosistemului şi prin

trasăturile sale particulare, prin modul de îndeplinire al funcţiilor sale, ea determină

anumite schimbări structurale sş funcţionale în intregul ecosistem în care a pătruns,

pânã la stabilirea unei noi stãri de echilibru.

Un exemplu din categoria introducerilor neintenţionate se referă la gândacul

de Colorado important dãunãtor al culturilor de cartof. Dupã cum bine se ştie,

cartoful este de origine americană şi a fost introdus in Europa unde, prin selecţie

artificialã, au fost obţinute variate soiuri. Gândacul de Colorado existâ în

biocenozele naturale in zona de est a Munţilor Stâncosi, din Colorado pânã în Mexic,

hrãnindu-se mai ales cu un solanaceu spontan. El a trecut pe cartoful cultivat când

acesta, adus din Europa în America, s-a rãspândit, prin cultivare, spre vest şi a ajuns

în contact cu aria de rãspandire naruralã a gândacului. Din acest moment insecta a

început repede sã înainteze spre rãsãrit, ajungând in Europa, unde pânã în prezent

nicio metodã de combatere nu a reuşit sã o distrugã (A.Floreţiu, 1956).

Motivaţia cercetãrii

Am ales sã abordez subiectul legat de gândacul din colorado deoarece este o temã de actualitate. Puternica rezistenţã la diferite pesticide din prezent nu poate face posibilă exterminarea lor şi care în cele din urmã are repercursiuni destul de grave pentru culturile agricole, vorbind atât despre producţia în masã cât şi despre micile grãdini.Acest "inamic" al plantaţiilor va continua sã producã pagube substanţiale culturilor deoarece aceste insecte ajutate fiind de sursa de hranã, în oarecare mãsurã toxicã, vor continua sã reziste atacurilor cu substanţe nocive. Trebuie subliniat faptul că populaţia lor poate fi diminuată cu ajutorul utilizării de noi "arme biologice" care să faca imposibilă rezilienţa.