Măsuri Anticriză Privind Piața Forței de Muncă

INTRODUCERE

Tema abordată ȋn acest proiect se referă la măsurile anticriză privind piaţa forţei de muncă din sectorul privat. Ȋntrebarea generală de cercetare referitoare la tema ȋn discuţie este: Care sunt efectele crizei economice asupra pieţei forţei de muncă din sectorul privat?

Ȋn ceea ce priveşte obiectivele de cercetare se urmăreşte ȋn primul rând, determinarea factorilor ce au condus la ineficienţa măsurilor anticriză pe piaţa forţei de muncă, ȋn al doilea rând identificarea urmărilor crizei economice asupra beneficiilor angajaţilor, iar cel de-al treilea obiectiv are drept scop identificarea celor mai pesimiste sau după caz, optimiste scenarii pentru viitor.

Scopul acestui proiect este determinarea peisajului economic actual de pe piaţa forţei de muncă, afectat de criza economică generată ȋn anul 2007, precum şi evidenţierea efectelor şi a factorilor negativi ai crizei, ȋn ceea ce priveşte sectorul privat de pe piaţa forţei de muncă.

Ȋn acest proiect accentul cade pe expunerea efectelor negative din sectorul privat de pe piaţa forţei de muncă şi se urmăreşte totodată măsura ȋn care departamentul de resurse umane a fost afectat, dezavantajele suportate de angajaţi, precum şi reducerea beneficiilor acestora.

Prin urmare, expunerea deficitelor din cadrul acestui sector al forţei de muncă are ca scop evidenţierea viziunii negative, precum şi o posibilă ameliorare a economiei actuale de pe această piaţă. Din perspectiva viziunii negative, ȋn prezentul proiect sunt enumerate şi detaliate modalităţile care au condus spre acest declin economic.

CAPITOLUL 1

Revizuirea literaturii ştiinţifice

Revizuind literatura ştiinţifică se poate evidenţia situaţia curentă a crizei economice şi a măsurilor adoptate ȋn această privinţă.

Astfel Dan Popa (2010) ȋn revista Timpolis evidenţiază că ȋn evoluţia societăţii, crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere, contradicţii economice, politice, ideologice, militare etc. Criza economică reprezintă o fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc. Pe de altă parte, “deficitele bugetare au fost considerate o cauză a stagnării economiei şi a instabilităţii acesteia” (Romer,1988).

Referitor la factorii ce au condus la ineficienţa măsurilor anticriză pe piaţa forţei de muncă Cosmin Marinescu (2011) ȋn revista Economie şi Libertate arată că deteriorarea condițiilor de pe piața muncii sunt evidente, iar prognozele anticipează şi în perioada următoare ajustări ale personalului angajat. De asemenea, un factor menit să amplifice dimensiunea şomajului în perioada ce va urma este şi fluxul de migrație inversă a forței de muncă nevoită să plece în celelalte țări europene, datorită înrăutățirii condițiilor de angajare din România, precum şi datorită condiţiilor sociale din țările primitoare.

Ȋn ceea ce priveşte efectele negative ale crizei economice asupra departamentului de resurse umane persoanele autorizate ȋn domeniul legislaţiei muncii afirmă că aceste efecte negative pot deveni foarte uşor vulnerabilităţi dacă nu sunt gestionate la timp. Efectele asupra departamentelor şi politicilor de resurse umane implică reducerea numărului personalului, stoparea angajărilor – care s-a produs ȋn ciuda unei nevoi acute de noi angajaţi şi a nivelului crescut de ȋncărcare al angajaţilor existenţi, o reducere sau blocarea programelor de instruire şi training, diminuarea salariilor şi a beneficiilor. Legat de efectele directe asupra angajaţilor se arată că personalul suferă de o scădere dramatică a motivaţiei, de o scădere a performanţelor organizaţionale, o schimbare a atitudinii angajaţilor de la „spirit de iniţiativă” la „teama de iniţiativă” din cauza temerii pierderii locului de muncă, sentimente constante de incertitudine şi teamă, diminuarea ȋncrederii ȋn managementul firmei, reducerea semnificativă a angajamentului faţă de organizaţie. (legislaţiamuncii.manager.ro, 2011 )

Ioana Suciu (2012) dezvăluie că simptomele psihologice negative asociate stresului ocupaţional cuprind o scădere a motivaţiei, o scădere a stimei de sine, micşorare a încrederii în sine, diminuare a satisfacţiei muncii şi anxietate crescută. “Dacă nu se intervine în mod corespunzător, starea de oboseală se accentuează, ajungând la faza de epuizare, de surmenaj cronic, cu apatie, deprimare şi incapacitate de lucru.”(Floru,1978).

Efectele crizei financiare, declanşate ȋn vara anului 2007, continuă să se resimtă ȋn economia globală. Chiar dacă punctul minim al acestei crize pare să fi fost atins, este foarte puţin probabil ca redresarea economică să fie una de durată, caracterizată ȋn general printr-o creştere economică sub potenţial şi o scădere graduală pe parcursul a mai multor ani, a ratei şomajului.