Contabilitatea Cheltuielilor și a Veniturilor

1. DEFINIREA, SI CARACTERIZAREA

CHELTUIELILOR SI VENITURILOR

1.1 DEFINIREA, SI CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR

Cheltuielile semnifică o „sărăcie” a firmei, generată fie de micşorarea unor elemente de active patrimoniale, fie de o creştere a unor elemente de pasive patrimoniale.

Potrivit Cadrului conceptual general, cheltuielile reprezintă „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor , care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”.

Cheltuielile sunt reprezentate de diminuarea în decursul unui exerciţiu a unor avantaje economice viitoare sub forma :

a) ieşirii sau scăderii valorii activelor, ca urmare a :

- ieşirilor de lichidităţi sau echivalente de numerar datorită plăţii unor servicii primite, plăţii unor amenzi, dobânzi, despăgubiri;

- trecerii în consum a stocurilor de materii prime şi materiale, înregistrării costului de achiziţie al mărfurilor livrate, descărcării costului de producţie al produselor finite vândute;

- utilizării activelor imobilizate(amortizarea acestora);

- pierderilor înregistrate în urma dezastrelor(calamităţilor), lipsurilor constatate la inventariere, ieşirii din patrimoniu a activelor imobilizate, vândute, deprecierii elementelor de activ;

b) creşterea datoriilor, ca urmare a :

- consumului de bunuri nestocabile şi a serviciilor primite de la terţi;

- înregistrării datoriilor faţă de angajaţi;

- înregistrării obligaţiilor de plată privind impozitele, taxele, contribuţiile;

- creşterea datoriilor în valută, ca urmare a modificării cursului valutar;

- constituirii provizionelor pentru riscuri şi cheltuieli;

- constatării altor datorii cărora nu le corespund elemente de activ.

Structura analitică a cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puţin patru modalităţi principale de formare (apariţie) a acestora :

a) Angajarea cheltuielilor – intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi nestocabile, lucrări, utilităţi, servicii destinate producţiei, când apare obligaţia de plată către unitatea furnizoare;

b) Consumul – reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive;

c) Plăţile – înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite.

d) Imputarea – reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate ,adică sunt suportate din veniturile realizate, obţinându-se astfel, rezultatul exerciţiului.

În mod deosebit, la organizarea contabilităţii financiare a cheltuielilor se ţine seama de unele principii de organizare a contabilităţii, şi anume :

— Principiul independenţei exerciţiilor financiare

— Principiul prudenţei

— Principiul noncompensării

1.2 DEFINIREA, SI CARACTERIZAREA VENITURILOR

Veniturile semnifică o”îmbogăţire” a firmei fie prin creşterea unor elemente de active patrimoniale, fie prin micşorarea unor elemente de pasive patrimoniale. Potrivit Cadrului conceptual general, veniturile reprezintă „creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioade contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor”.

Similar cheltuielilor, ele au o mare diversitate , dar, totuşi, pot fi identificate cel puţin patru modalităţi principale de formare (apariţie) a lor :

a) Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei întreprinderi productive. Evaluarea se face la costuri efective de producţie;

b) Livrarea (facturarea) producţiei fabricate. Evaluarea producţiei vândute se face în preţuri de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată (TVA).

c) Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al firmei, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de clienţi. Veniturile sunt evaluate in acest caz la preţul de vânzare încasat respectiv la valoarea sumelor încasate în nume propriu.

d) Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exerciţiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exerciţiul financiar expirabil. Este vorba de venituri constatate în avans, scadente şi/sau de anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri şi cheltuieli, rămase fără obiect. Veniturile sunt evaluate la valoarea calculată a veniturilor în avans trecute în categoria veniturilor curente, respectiv la valoarea estimată a ajustărilor pentru deprecieri şi provizioanelor anulate/diminuate.

Veniturile sunt reprezentate de creşterea , în decursul unui exerciţiu financiar a unor avantaje economice viitoare :

a) intrarea sau creşterea de active, se produce ca urmare a :

- obţinerii veniturilor în urma vânzării bunurilor, lucrărilor şi serviciilor care conduc la încasări de numerar ori echivalente de numerar, creşterea de creanţe;

- venituri din creşterea stocurilor din producţia proprie şi producţia de imobilizări;

- active primite sub forma subvenţiilor de exploatare, a donaţiilor, a despăgubirilor, a amenzilor şi a penalităţilor, a dobânzilor, a dividendelor şi a chiriilor încasate;

- câştiguri din ieşirea activelor imobilizate;