Contabilitatea în țările islamice

Contabilitatea in tarile Islamice

Contabilitatea Islamica poate fi definita ca un ,,proces contabilizat” care ofera informatii (nu se limiteaza neaparat la date financiare) actionarilor unei entitati care le va da posibilitatea sa se asigure ca entitatea functioneaza continuu in limitele Shari-ului Islamic si transmite obiectivele sale socio-economice.

Contabilitatea Islamica este de asemenea o unealta, care le permite musulmanilor sa evalueze propria lor raspundere in fata lui D-zeu.

Intelesul contabilitatii Islamic ear fi clarificat daca comparam definitia de mai sus cu cea a contabiliotatii conventionale. Contabilitatea conventionala este definite ca identificarea, inregistrarea, clasificarea, interpretarea si comunicarea evenimentelor economice ce permit utilizatoilor sa ia decizii informate (AAA, 1966). Din asta, se poate vedea ca ambele contabilitati, Islamica si conventionala, exista pentru a furniza informatii. Diferentele constau in urmatoarele:

- Obiectivele furnizarii informatiilor;

- Ce tip de informatie este identificat, si cum este masurat, evaluat, inregistrat si comunicat, si

- Catre cine este comunicat.

Tipul de informatie pe care contabilitatea Islamic ail identifica si standardizeaza este diferit. Contabilitatea conventionala se concentreaza pe identificarea evenimentelor si tranzactiilor economice pe cand contabilitatea Islamica trebuie sa identifice evenimentele si tranzactiile socio-economice si religioase.

Dar asta nu inseamna ca contabilitatea Islamica nu este interesata de bani. Contrar, datorita interdictiei de interes, determinarea profitului este mult mai importanta in contabilitatea Islamica decat in cea conventionala.

Contabilitatea este o unealta pentru a indeplini obiectivele sigur. Scopul contabilitatii a fost extins de AAA in 1975 care defineste acest scop: ,, sa permita deciziilor informate care va permite resurselor rare sa fie allocate efficient in felul acesta realizand bunastarea sociala”.

Pe scurt, institutiile Islamice sunt fondate pentru a indeplini obiectivele socio-economice a Shari (Legea Islamica) prin implementarea sistemului economic Islamic.

Caracteristica majora a societatilor islamice este interdictia pe folosire in interes. Aceasta are o implicatie directa pentru practicile contabile a unor firme care se supun cerintelor ‘‘Shari” Islamic. Contabilitatea nu este o activitate pur tehnica. Caracteristicile culturale, economice si politice ale societatii in care deciziile sunt facute ii dau forma.

Unul dintre principiile sistemului economic Islamic este principiul de ,,proprietate a lui D-zeu asupra bogatiei”. In Islam D-zeu este proprietarul final al bogatiei si oamenii sunt administratorii. In consecinta, ,,dreptul de proprietate asupra proprietatilor indivizi-lor este o incredere” (Amanah). Aceasta duce la un nou concept al contabilitatii straina sistemului Western. Acesta este mult mai larg decat conceptual de contabilitate private. Aceasta contabilitate poate fi utilizata numai in conformitate cu Shari. Shari specifica intelesul si modul de realizare a contabilitatii. Astfel oamenii sunt respunzatori individual pentru actiunile lor cu care au fost incredintati la Ziua Judecatii (Quar’an 6:165; 57:7). Acesta adauga o alta dimensiune a evaluarii lucrurilor in declaratiile financiare Western (Siddiqi, 1981, Baydoun si Willett, 1997).

In Islam relatia cu D-zeu este definite de conceptual ,,Tawheed”, ce inseamna ,,unitate sau unicitate de D-zeu”. Acest concept implica angajamentul total vointei lui Allah. De asemenea pune accent pe rolul individual in contextual de intalnire sociala si obligatia de a nu profit ape seama altuia. Toate afacerile comerciale trebuie sa fie legale, corecte si cinstite sis a realizeze un nivel rezonabil de profit. Profitul exagerat este consederat echivalent cu exploatarea. Acest punct de vedere al profitului este in conflict cu acel al lumii Western, in care nivelele inalte de profit indica eficienta in folosirea resurselor.

Islamul acorda preferinta fata de nevoile comunitatii peste acele individuale. Oricand necesitatile comunitatii sunt clasate pe primul loc (Ummah). In consecinta, scopurile economice trebuie sa fie urmarite pentru imbunatatirea comunitatii. Aceasta nu inseamna ca indivizii nu ar trebui sa munceasca pentru imbunatatirea lor proprie sis a nu poata deveni bogati. In Islam devenind ,,instarit” este perfect acceptabil atat timp cat bogatia este generate prin supunere la cerintele Shari. In final, musulmanul este de parere ca universal este creat de D-zeu si a fost pur si trebuie sa ramana asa. In consecinta, pamantul, aerul si apa sunt vazute ca elemente sacre.