Contabilitatea Stocurilor

Argument

Cum in economia de piata guverneaza profitul, atunci este clar ca si aici se urmareste un profit, unul concret si suficient de mare care sa justifice alocarea acestor fonduri insemnate, cu atat mai mult cu cat in urma cu cateva luni fondurile nu existau. Este tot mai evident ca interesele economice au primat, si ca de obicei, adevarul despre conditiile economice impuse de U.E. pentru aderarea Romaniei il spun oamenii de stiinta, in masura in care il afla, si nu guvernantii, asa cum ar fi normal.

Se considera ca la nivelul anului 2007 tarile CEE vor generaliza aplicarea in contabilitate a unor principii contabile pe baza unui cadru conceptual comun care tine seama de recomandarile Comitetului pentru Standardele Internationale de Contabilitate.

Incepand cu anii ’90, pe masura dezvoltarii echipamentelor (calculatoare, imprimante) s-au utilizat fisierele cu acces direct in locul fisierelor secventiale.

Ansamblul acestor informatii constituie baza de date alimentata pe masura derularii operatiuniilor care permit editarea documentelor contabile in forma clasica si pe suport de hartie(jurnale, conturi, situatii fiscale, situatii contablile de sinteza)Aceasta noua arhitectura modifica profund logica functionarii sistemului contabil.

In contextul celor amintite anterior, s-a elaborat prezenta lucrare, cu atentie si exigenta prin abordarea de tip conceptual al problematicii aferente contabilitatii stocurilor si in egala masura prin prezentarea corecta atratamentelor contabile actuale in interdependenta lor cu aspectele de natura fiscala care prezinta interes pentru agentii economici.

Cap I Organizarea Contabilitatii Stocurilor

1. Continutul si structura stocurilor

1.1 Stocurile

Stocurile reprezinta, materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vândute în situatia când au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia în curs de executie.

Stocurile, sub aspectul gestionarii, se pot grupa în stocuri si productia în curs de executie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internationala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicata începând cu 1.01.1976 si revizuita în anul 1993 defineste stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achizitie al acestora cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:

- Bunuri achizitionate în scopul revânzarii ( marfa cumparata de un comerciant cu amanuntul si destinata revânzarii) sau orice alta achizitie având acest scop;

- Bunuri finite sau în curs de executie fabricate de întreprindere;

- Materii prime, materiale, utilitati ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie;

- Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut înca venitul aferent, în cazul prestarilor de servicii.

1.2 Clasificarea stocurilor

În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individualizate urmatoarele stocuri:

- Marfurile reprezinta bunurile pe care unitatea patrimoniala le cumpara in vederea vanzarii in starea in care au fost achizitionate

- Materii prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se în componenta lor integral sau partial, în stare initiala sau transformata;

- Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul rezultat;

- Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;

- Animale care nu au îndeplinit conditiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrasat, pasarile si coloniile de albine;

- Productia în curs de fabricatie reprezinta materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricatie, produse ne supuse probelor si receptiei tehnice, precum si lucrarile si serviciile în curs de executie sau neterminate;

- Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protectia marfurilor pe timpul transporturilor si depozitarii sau pentru prezentarea lor comerciala.

Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele si amenajarile provizorii.