Inventarierea Patrimoniului

Capitolul 1. Noţiunea, necesitatea, rolul şi felurile inventarierii

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă concordanţa deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică existentă în unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea datelor obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor ştiinţe economice, care reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa cantitativă şi valorică sau numai valorică, după caz, a elementelor de activ şi de pasiv aflate în patrimoniul unităţii la data la care aceasta se efectuează.

Toate aceste operaţii se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate şi punerii de acord a datelor contabilităţii cu realitatea faptică constatată.

Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.

• În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea evidenţei operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate.

La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în bani ale asociaţilor/acţionarilor sau întreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a unităţii economice.

• În al doilea rând, în decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele contabilităţii şi realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în condiţiile unei bune organizări a evidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care menţionăm:

- modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauze naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită unor cauze subiective (ca de exemplu: măsurări inexacte; sustrageri de mijloace economice);

- neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;

- neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii;

- neglijenţa şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice.

Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:

- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a celorlalte forme de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;

- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a bunei gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu această ocazie se stabilesc răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului.