Mărfuri

Cap.1. Delimitari si structuri contabile privind marfurile

Marfurile reprezinta o categorie importantä de stocuri, care, in circuitul lor de la producätori pana la consumatori, genereaza un volum foarte mare de operatii economico-financiare ce se efectueazaprin intermediul unui numar deosebit de mare agenti economici, cu diferite profiluri de activitate comerciala. Astfel, se poate considera ca exista 3 categorii importante de unitati patrimoniale cu profil comercial si anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amanuntul si mixte.

Unitatile comerciale en gros sunt cele care asigura desfasurarea acestei forme de circulatie a märfurilor, efectuand operatiuni de cumparare a bunuribor de consum, in cantiati mari si foarte mari, de la producätorii si furnizorii interni si externi, precum si de vanzare a lor in partizi (loturi) mari catre alti agenti economici, deregula cu profil comercial en detail inclusiv de alimentatie publica. Vanzarile se pot efectua si catre alte unitati patnimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.

Unitatile comerciale cu profil en detail realizeaza aceasta forma de circulatie a marfurilor efectuand cumpararea acestor bunuri, de regula, de la unitatile en gros, dar si de la producatorii si furnizorii interni, in partizi (loturi) mici sau re1ativ mici, precum si vanzarea lor catre populatie, inclusiv prin unitati de alimentatie publica. Märfurile se vand in starea in care au fost cumparate sau dupa o prelucrare prealabila in vedere consumului in unitati operative special amenajate (restaurante, bufete s.a.).

Unitätile comerciale mixte efectueaza atat operalii comert en gros, cat si en detail.

Pentru unitatile comerciale amintite anterior este caracristic faptul cä au ca obiect de activitate principal sau complementar atat cumpararea, cat si revanzarea marfurilor in scopul obtinerii unui profit. Aceste unitati desfäoara, deregula activitati ce se incadreaza in diverse domenii de activitate.

In categoria märfurilor, care au o structurä eterogenä se includ atat bunurile pe care agentul economic le cumpara vederea vänzarii in stareain care au fost achizitionate, cät si produsele finite transferate de unitatile producatoare in magazinele proprii de prezentare si desfacere, precum si acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajebor s.a. devenite disponibile in cadrul patrimoniului unitätii economice si care vand tetilor asa cum au fost cumparate.

In ceea ce priveste vanzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se mentioneaza ca, dupa realizarea acestei operatii, se inregistreaza numai scriptic in debitul contului de marfuri (371),prin corespondenta cu creditul conturilor corespunzätoare naturii lor (301, 302, 303, 381 etc.) si nu ocazioneaza aspecte specifice privind evaluarea si preturile de inregistrare in contabilitate. Totodata este justificat sa se aibä in vedere, atunci cand este cazul, translocarea diferentelor depret aferente in creditul sau debitul contubui 378 “Diferente de pret la marfuri” dupa cum sunt favorabibe si respectiv nefavorabile, prin corespondenta cu debitul sau creditul conturilor de diferente corespunzätoare activelor circulante materiale in cauza (308, 388).

Aceasta modalitate de solutionare contabila asigura majorarea, pe de o parte, a cheltuielior si implicit a costului de productie numai cu ceea ce se consumä efectiv pentru obtinerea produselor finite, iar pe de alta parte a cheltuielilor privind marfurile cu sumele ce privesc vanzarea celorlalteelemente de active circulante materiale.

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata intr-o anumita masura de pretul de inregistrare ce se utilizeaza si care, in functie de categoria in care se incadreaza unitatea patrimonialä si implicit de optiunea sa, poate fi costul efectiv de achizitie, pretul prestabilit (standard), pretu1 cu amanuntul sau en gros.

Costul efectiv de achizitie este recomandat in cazul unitatilor care comercializeaza un numar relativ redus de sortimente de marfuri, cu o frecventa redusa a intrarilor si iesirilor, dar in cantitati mari. Caracteristica debaza a acestei metode consta in evaluarea marfurilor si implicit a operatiilor de intrari si iesiri la pretul efectiv de aprovizionare, care in conditiile actuale este fluctuant, fapt ce creaza anumite dificultati in legatura cu evaluarea iesirilor din gestiune.

In situatia utilizarii costului de achizitie ca pret de inregistrare este justificata crearea in cadrul contului 371 ,,Marfuri” a doua conturi analitice, unul pentru pretul de facturare sau de cumparare (371.01) si celalalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare si alte consumuri similare (371.02), ambele cu functia contabila de activ, insa ultimul cu repartizare lunara proportionala cu marfurile vandute, pebaza de coeficient mediu. Pentru operatiile de iesire din patrimoniu, in functie de specificul si interesele agentului economic, se poate adopta una dintre cele trei metode (C.M.P., F.I.F.O., L.I.F.O.) prezentate in cadrul paragrafului privind evaluarea stocurilor si productiei in curs de executie.

Pretul cu amanuntul sau cel de vanzare en gros se utilizeaza numai in cazul marfurilor, putand fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail, en gros sau mixt. De altfel, acest pret se justifica in conditiile unui comert cu articole si sortimente numeroase si o frecventa mare a intrarilor si iesinilor, precum si in situatia organizarii evidentei analitice dupa metoda global-valorica, ceea ce nu exclude posibilitatea utilizarii lui si in cazul evidentei cantitativ-valorice pe sortimente de märfuni.