Monografie contabilă

I.INTREPRINDEREA ENTITATE ECONOMICA SI CONTABILA

Intreprinderea reprezinta veriga organizatorica a economiei nationale care realizeaza fuziunea intre factorii de productie (capital si munca) in scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (produse, lucrarii, servicii, informatii) in functie de cerintele pietei, in scopul obtinerii unui profit.

Intreprinderea este o organizatie care are un caracter juridico-economic, este un organism viu pentru ca: are o durata de viata (stabilita prin contractul de societate), infaptuieste acte de comert: permanent, metodic si systematic, este constituita cu organe, functiuni si mijloace proprii ca orice organism viu capabil sa-i indeplineasca functiile vitale, in vederea realizarii scopului ei.

Intreprinderile se organizeaza in toate domeniile de activitate: industrie, agricultura, constructii, transporturi, comert, telecomunicatii, cercetare stiintifica, proiectare, cultura, ocrotirea sanatatii si altele, avand ca obiectiv final obtinerea de profit. Pe langa intreprinderile care au caracter productiv din domeniul economic care ocupa locul preponderent avand caracter productiv, exista si numeroase institutii culturale, de invatamant, sanitare etc., care satisfac diverse nevoi sociale ale populatiei, diverse organizatii publice, fundatii etc.

Pentru crearea, organizarea si functionarea unei intreprinderi sunt necesare urmatoarele: prevedere, vointa, care asigura mijloacele de actiune ale intreprinderii; mijloacele materiale si umane, necesare realizarii scopului intreprinderii. Toate acestea sunt realizate de catre persoana numita intreprinzator care isi face o profesie din conceperea si conducerea unei intreprinderi.

Principala functie a intreprinderii este de a prevedea, asocia si dirija in activitatea desfasurata a capitalului si a muncii, de a pune la dispozitia consumatorilor a produselor si serviciilor necesare traiului prin intermediul productiei si a schimbului. Munca si capitalul izolate, pot constitui factori de productie fara interventia intreprinzatorului care le ascociaza.

Caracteristica principala a intreprinderii este riscul, care justifica pe de parte scopul intreprinderii si pe de alta parte, dreptul intreprinzatorului de a-si insusi rezultatul activitatii sale “profitul”. Intreprinderea are ca scop obtinerea prin utilizarea mijloacelor materiale si umane a doua obiective: social si individual. Astfel, din punct de vedere social scopul intreprinderii este armonizarea intereselor generale – asigurarea bunurilor si serviciilor necesare populatiei, prin utilizarea rationala si repartizarea justa a bogatiilor nationale intre cetateni. De asemenea, prin utilizarea rezultatelor obtinute ca si prin veniturile statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. In ceea ce priveste scpul privat – economic al intreprinderii este rentabilitatea, adica obtinerea de profit. Mijlocul prin care o tara, o natiune se imbogateste este beneficiul realizat de catre fiecare intreprindere in parte.

Pentru indeplinirea obiectivului principal, acela de principal furnizor de informatii ptr utilizatorii externi si interni, contabilitatea trebuie sa respecte o serie de principii contabile, recunoscute unanim pe plan mondial. Aceste principii sunt:

• Principiul continuitatii activitatii, presupune ca unitatea patrimoniala isi va desfasura in mod normal activitatea pe parcursul exercitiului financiar, fara a fi amenintata de faliment sau lichidare. In cazul continuitatii activitatii evaluarea patrimoniului si determinarea rezultatelor se face in mod normal tinand seama de valoarea de utilitate a bunurilor, in caz de lichidare a activitatii evaluarea trebuie facuta la valoarea posibila de realizat prin vanzarea bunurilor. Daca situatiile financiare nu sunt intocmite conform principiului contabilitatii in notele explicative trebuie aratata cauza incetarii activitatii si modul de intocmire a rapoartelor financiare respective.

• Principiul permanentei metodelor, consta in pastrarea de la un excercitiu la altul a metodelor contabile de lucru cum sunt: regulile si procedeele de evaluare a patrimoniului si cele de raportare asigurand comparabilitatea in timp a informatiei contabile. Modificarile politicii contabile sunt premise numai daca sunt cerute de lege, de un standard contabil, sau daca au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile intreprinderii. In caz de schimbare este necesar sa se specifice in note explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile pentru ca utilizatorii sa poata aprecia: daca noua politica a fost aleasa corespunzator; efectul modificarii asupra rezultatelor raportate si tendinta reala a rezultatelor activitatii.

• Principiul prudentei, potrivit caruia este necesara o apreciere reala a faptelor prezente pentru a evita riscul de transfer in viitor a incertitudinilor prezente succesibile de a afecta patrimoniul, situatia financiara si rezultatele.

• Principiul independentei exercitiului. Se vor lua in considerare toate veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar pentru care se face raportarea fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau efectuarii platilor.

• Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. Acest principiu cere ca, in vederea stabilirii valorii totale corespunztoare unei pozitii din bilant sa se determine separat valoarea aferenta fiecarui element de activ si de pasiv.